MAGAZIN: Musamalizarea OZN si mass-media (Autor: DAN D. FARCAS)

(2)

Lumini si umbre deasupra Vaii

In Norvegia exista un loc, numit Valea Hessdalen, in care oamenii vad, de peste 60 de ani, luna de luna, OZN-uri stralucitoare misterioase. Un articol postat in 5 august 2013 analizeaza straniul fenomen. De cele mai multe ori, o lumina stralucitoare, alba sau galbena, de origine necunoscuta, pluteste sau trece in zbor lent deasupra solului. Uneori lumina poate fi vazuta timp de mai mult de o ora. Luminile au fost investigate chiar si de astronomul si ufologul J. Allen Hynek in 1985. In valea Hessdalen au fost observate si alte tipuri de fenomene inexplicabile. Un om sustine chiar ca a observat o creatura extraterestra si a inregistrat-o pe banda video. La ora actuala exista trei camere video care urmaresc non stop valea Hessdalen, transmitand observatiile prin internet, cei interesati putand vedea ei insisi straniile aparitii.
Ufologul veteran si autorul lucrarii UFO Sightings Daily, Scott C. Waring spune: "Convingerea mea personala este ca extraterestrii au o baza subterana in aceasta zona si nu una mica. Pentru ca observatiile sa fie atat de frecvente, trebuie sa existe o mare populatie extraterestra subterana. Sapati direct in jos aproximativ 2-4 kilometri si eu va promit ca veti gasi baza". Dupa Waring, ar exista chiar patru presupuse baze extraterestre in Norvegia, pe care le si nominalizeaza.
Luminile neobisnuite din jurul vaii Hessdalen au fost raportate inca din 1940, daca nu si mai devreme. O activitate neobisnuit de mare a avut loc aici din decembrie 1981 pana in vara anului 1984, cand luminile s-au observat de 15-20 de ori pe saptamana. Frecventa aparitiilor a provocat venirea multor turisti care-si petreceau aici noptile pentru a vedea acest fenomen. De atunci, activitatea a scazut, iar acum luminile sunt observate cam de 10-20 ori pe an.
O ipoteza recenta sugereaza ca luminile sunt formatiuni de plasma produse prin ionizarea aerului si a prafului produsa de particulele alfa emise in timpul descompunerii radonului in atmosfera. Modelul plasmei cu praf ar putea explica mai multe proprietati fizice (oscilatie, structura geometrica, si spectrului luminos) observate in fenomenul luminilor de la Hessdalen.
In 2004, astrofizicianul italian Massimo Teodorani a prezentat un caz in care a fost detectat un nivel mai ridicat de radioactivitate pe stancile aflate in apropierea zonei in care a fost raportat un glob mare de lumina. De fapt, atunci cand radonul este eliberat in aer, produsele sale de degradare solide se ataseaza usor de praful din aer. Luminile de la Hessdalen se spune ca pot lua uneori o structura elicoidala. O recenta simulare pe calculator arata ca si praful cufundat in gaze ionizate se poate organiza in spirale duble. Simularile au sugerat ca, in conditii frecvent intalnite, particulele de praf formeaza mai intai o structura cilindrica, iar aceasta, uneori, a evoluat in structuri elicoidale. De-a lungul unor spirale, raza se schimba brusc de la o valoare la alta si inapoi, sugerand un posibil mecanism de stocare a informatiei. Desi promitatoare, totusi ipoteza plasmei cu praf nu poate explica toate proprietatile observate pe teren.