1. Otita externa difuza : reprezinta inflamatia dezvoltata la nivelul tegumentului conductului auditiv extern, de etiologie infectioasa, eczematiforma sau seboreica
Factorii favorizanti sint:

umezeala (umiditate crescuta, inot, transpiratie)
introducerea in CAE a unor obiecte straine(betigase, proteze auditive, dopuri)
traumatismele locale
scaderea de secretie ceruminoasa( mai ales la cei care isi curata excesiv CAE)
retentia de detritusuri epidermice
boli cronice dermatologice: acnee, psoriazis, eczema, dermatita seboreica
Simptomatologia consta in: otalgie intensa(durere), mai ales nocturna, oree(secretie), hipoacuzia (surditatea).
La consultul ORL se observa tumefactia conductului auditiv, durere la tractiunea pavilionului auricular, secretie purulenta, adenopatie satelita. Este necesara si o audiograma sau chiar un examen videoendoscopic.

Tratamentul otitei externe
Otita externa usoara poate avea o evolutie autolimitata, asfel incit renuntarea pentru citeva zile la inot sau spalatul parului, la folosirea de betigase auriculare poate duce la vindecare. Autotratamentul este foarte periculos pentru ca membrana timpanica poate fi perforata si se poate ajunge la o otita medie. Tratamentul este de obicei local, practicindu-se zilnic toaleta CAE de catre medicul specialist ORL cu aspirarea secretiilor, instilatii cu solutii antiinflamatoare, antiseptice, antiedematoase, urmate de aplicarea unei mese de tifon peste care se instileaza diferite solutii, timp de mai multe zile. Aceste solutii auriculare pot contine substante antibiotice, antifungice, cortizonice sau substantece modifica ph-ul local. Pe cale generala se administreaza antialgice si antiinflamatorii, iar daca apare febra sau simptomatologia nu se amelioreza se instituie tratament antibiotic pe cale generala. Odata vindecata otita externa , conductul auditiv extern isi reia singur functia de autocuratare.
Este foarte importanta profilaxia otitei externe :
eliminarea factorilor favorizanti ( nu se introduce nimic in ureche, dupa baie/inot uscarea CAE cu ajutorul feonului, evitarea inotului sau spalatului parului daca apar simptome de otita externa)
administrarea de vaccin antistafilococic,
tratarea starilor de imunodeficienta, etc.
Prognosticul otitei externe este bun, otita externa raspunzind bine la tratament; in lipsa tratamentului pot apare complicatii ( mai ales la cei cu diabet zaharat, stare de imunodeficienta).

2 . Furunculul de conduct auditiv extern : este o forma localizata de otita externa acuta ce consta in dezvoltarea unei infectii la nivelul foliculilor pilosi de la nivelul conductului auditiv extern.
De obicei este o infectie stafilococica.
Simptomatologia:durere(otalgie), secretie(otoree), stenoza CAE, adenopatie satelita.
Tratamentul furunculului de conduct auditiv extern consta in aplicatii locale de solutii slab alcoolizate, rivanol, burrow de catre medicul specialist ORL ; Tratamentul se completeaza cu administrarea de antalgice;antiinflamatoare; antibiotice sistemice.
Daca exista recidive frecvente se recomanda vaccin antistafilococic tipizat sau autovaccin.
3. Otomicoza : (otita externa micotica) reprezinta o infectie a tegumentului CAE prudusa de fungi.
Exista o serie de factori favorizanti: caldura, patrunderea apei in conduct, absenta cerumenului, dopul epidermic, diabet zaharat, factori hormonali,stari imunosupresive, prezenta unei infectii bacteriene la nivelulCAE,cavitate de evidare, purtarea unei proteze auditive.

Simptomatologia otitei externe micotice : prurit, senzatie de plenitudine auriculara ,hipoacuzie usoara , uneori otalgie.

La examenul otoscopic si otomicroscopic se observa la nivelul conductului auditiv extern depozite alb-gri sau negre, uneori cu aspect de sugativa.

Tratamentul otitei externe micotice este local constind in toaletarea CAE prin aspiratii auriculare zilnice sub control otomicroscopic, mese cu alcool boricat, sol. iodate sau antimicotice.

Tratamentul va dura cel putin doua saptamini pentru evitarea recidivelor.

Patologia inflamatorie a urechii medii

1. Otita medie seroasa acuta - are evolutie sub 2-3 luni, de obicei citeva zile.
Simptomatologie: in conditiile unei rinofaringite acute apare senzatia de presiune in ureche, insotita de otalgie(durere), pocnituri in ureche in timpul masticatiei, hipoacuzie variabila.

Tratamentul se adreseaza in primul rind rinofaringitei: decongestionante nazale, antialergice, antiinflamatoare si antialgice per-os.

Dupa episodul acut se practica, dupa caz, adenoidectomie , rezectie sept nasal , mucotomie, etc.

2. Otita medie seroasa cronica : cu evolutie mai mare de 2-3 luni.

Simptomatologie: hipoacuzie , senzatie de plenitudine aurala, autofonie, acufene.
Acumetrie, audiometrie : se evidentiaza hipoacuzie de transmisie
Impedansmetrie: evidentiaza curba de tip B( lipsa aerului din cavotimpan)
Evolutia este cronica, recidivanta.
Tratament:
decongestionante nazale , antihistaminice, mucolitice, antiinflamatoare, vitaminoterapie, uneori antibiotice.
eliminarea colectiei retrotimpanice prin paracenteza ( miringotomie) cu aspirarea secretiilor si aplicarea unui aerator transtimpanal permanent ( care se va elimina singur dupa 3-6 luni)
procedee de permeabilizare a foselor nazale ( mucotomie , rezectia septului nasal deviat, adenoidectomie , polipectomie)
3. Otita medie acuta: reprezinta inflamatia acuta a mucoasei urechii medii, indiferent de etiologie sau patogeneza.
Forme clinice: otita acuta congestiva , otita acuta catarala, otita acuta supurata
Simptomatologia este variata in functie de faza evolutiva a otitei: hipoacuzie , autofonie durere intense, pulsatila , febra, stare generala alterata, astenie, inapetenta, agitatie.
Evolutie:- forma catarala se poate vindeca si fara tratament in 1-3 saptamini, dar se poate transforma in forma supurata, forma ce poate dura de la citeva zile la citeva saptamini si se poate complica in 9-10% din cazuri( otomastoidita acuta, paralizie faciala labirintita acuta, meningita, encefalita, etc.)
Tratament medicamentos : antibiotic pt cel putin 10 zile, decongestionante nazale, antiinflamatoare,antalgice ,antialergice
Tratamentul local : toaleta auriculara zilnica( aspiratia secretiilor, spalarea CAE), de catre medicul orl.
Urechea trebuie lasata libera.
Cind membrana timpanica este foarte bombata, febra persista iar durerile sint foarte mari sub un tratament corect, sau daca apar complicatii, atunci se practica incizia timpanului pentru a se evacua colectia din urechea medie.
Pentru prevenirea recidivelor se va realiza inlaturarea tuturor cauzelor de obstructie nazala si rinofaringiana.
4. Otita medie supurata cronica : reprezinta o inflamatie cronica, evolutiva, activa a mucoperiostului urechii medii care este caracterizata de prezenta unei perforatii a membranei timpanice.
Otita medie supurata cronica se clasifica in:

otita medie supurata cronica simpla
otita medie supurata cronica propriu-zisa (osteitica; polipoasa; colesteatomatoasa)
Simptomatologia otitei medii supurate cronice propriu-zise:
otoree mucoasa sau purulenta, fetida, recidivanta;
hipoacuzie;
uneori ameteli.
La examenul local medicul specialist ORL observa: otoree purulenta,fetida, perforatie timpanala de forma si dimensiune variabila
Pentru stabilirea diagnosticului sint necesare o serie deinvestigatii, si anume: examenul bacteriologic al secretiei otice, examinare otomicroscopica , radiografii de mastoida in diferite incidente (Schuller, Stenvers), tomografie computerizata craniocerebrala cu substanta de contrast, RMN craniocerebral

Tratamentul otitei medii supurate cronice:

Tratamentul medical local consta in aspiratii zilnice auriculare, pulverizare de acid boric, instilatii de solutii antibiotice sau antimicotice; chiuretarea si cauterizarea granulatiilor, polipilor.
Tratamentul general se face cu antibiotic dupa antibiograma, timp de 10-14 zile, dezobstruante nazo-faringiene , antiinflamatoare, mucolitice.
Tratamentul chirurgical in otita medie cronica supurata consta in diferite tehnici de antro-adito-atico-mastoidectomii cu timpanoplastie intr-o etapa ulterioara
Uneori, datorita auzului scazut, este necesara protezarea auditiva dupa efectuarea audiogramei.
Otoscleroza
Otoscleroza este o afectiune specifica omului, mai frecventa la femei si la rasa alba.

Otascleroza este o boala cu transmitere genetica ce consta in aparitia unor modificari osoase la nivelul capsulei otice. Aceste modificari osoase determina blocarea articulatiei dintre scarita si urechea interna cu anchiloza lantului osicular din urechea medie. Acest lucru duce la hipoacuzie si in timp chiar la pierderea completa a auzului.

Simptomatologia otosclerozei are debut lent, progresiv cu hipoacuzie unilaterala sau bilaterala, acufene, senzatia de plenitudine auriculara, iritabilitate, logoree.

La consultul ORL se observa timpanul de aspect normal, conduct auditiv curat, fara secretii.

Examenul acumetric instrumental arata hipoacuzie de transmisie.

Audiograma tonala arata hipoacuzie de transmisie, rareori hipoacuzie neurosenzoriala in forma de tip Manasse; impedansmetria arata curba de tip A, cu reflex stapedian absent.

Tratamentul otosclerozei

Tratamentul otosclerozei poate fi medical sau chirurgical.

Tratamentul medical consta in administrarea de fluorura de sodiu, vitamina B1, B6.

Tratamentul chirurgical are drept scop refacerea mobilitatii lantului osicular.

Exista mai multe tipuri de interventie chirurgicala, in functie de cit de avansate sint leziunile de otoscleroza; de aceea alegerea tipului de interventie se va face strict intraoperator.

Operatia trebuie precedata de tratamentul tuturor afectiunilor rinosinusale si rinofaringiene ( rinita cronica, deviatie sept nazal, polipoza nazala, sinuzita cronica,etc).

Daca interventia chirurgicala nu se poate face ( refuzul pacientului, pacientul lucreaza in mediu cu zgomot, surditate neurosenzoriala, boli asociate ce contraindica interventia, etc.) iar auzul nu este satisfacator, se indica protezarea auditiva.