Magazin : Proiecte oficiale ale clarviziunii (Autor : DAN D. FARCAS)

Incetarea din viata, pe 31 ianuarie 2013, a lui Ingo Swann (n.1933), legendar clarvazator american, implicat si in explorarea fenomenului OZN prin aceasta neobisnuita metoda, ne-a prilejuit, in ultimele doua episoade, rememorarea inceputurilor scolii americane de clarviziune, menita sa sprijine spionajul militar in perioada razboiului rece. Primul astfel de program, finantat de CIA, s-a derulat, in perioada ianuarie-august 1973, la Stanford Research Institute (SRI), din Menlo Park, California (rebotezat apoi SRI International), fiind condus de fizicianul Harold E. Puthoff Ph.D. Pe langa Ingo Swann, participa si Russell Targ, implicat de mult timp in cercetari de parapsihologie.
Una dintre primele probleme cu care experimentatorii s-au confruntat a fost modul in care trebuie comunicat catre medium locul in care trebuie "sa se deplaseze" prin extracorporalitate. Din consultarile avute, solutia cea mai interesanta a venit de la Jacques Vallee, care lucra in vecinatate, in Silicon Valley. Acesta a sugerat sa se foloseasca drept "adresa" perechea de coordonate geografice (latitudine, longitudine). O prima tinta codificata astfel a prevazut o instalatie secreta din statul Virginia de Vest. Au fost doi clarvazatori; unul a facut o harta detaliata a cladirii si a celor aflate pe terenul inconjurator, iar celalalt a urmarit informatii din interior, intre care coduri si parole. Rezultatele au fost confirmate ulterior de angajatii CIA.
Pe 21 si 22 iulie 1973 tinta, stabilita prin coordonate, a fost o instalatie meteorologica sovieto-franceza din insula Kerguelen, aflata in sudul Oceanului Indian. Swann comenta ca, peste sase ani, a avut ocazia sa vada o harta topografica a insulei si sa confirme ca descrisese corect principalele cladiri, culoarea lor portocalie, ca si alte detalii, chiar daca altele din jur ii scapasera.
In a doua parte a anului 1962 URSS a efectuat, in Novaia Zemlia si la Semipalatinsk, ultimele dintre cele 65 de teste nucleare in atmosfera. La inceputul anului 1963 sovieticii au semnat un moratoriu, conform caruia urma sa efectueze doar teste subterane. Intrucat de atunci spionajul american nu mai dispunea de suficiente informatii privind productia de materiale nucleare, modurile de utilizare si aplicare, ca si tendintele viitoare, in 1974 CIA a decis sa recurga la clarvazatori in acest scop. Intre timp, in proiectele de vedere la distanta aparuse un nou clarvazator legendar, Pat Price, care in luna iulie a acelui an a facut primele "expeditii extracorporale" pe teritoriul URSS, la "un centru neidentificat de cercetari, la Semipalatinsk, URSS".
Experimentul a avut trei faze. In faza intai s-au furnizat coordonatele geografice, singura informatie suplimentara fiind ca este vorba de o institutie de cercetare stiintifica. In a doua faza s-au cerut detalii, dintre cele pe care spionajul american le cunostea, date care serveau la "calibrarea procesului". In a treia faza s-au cerut date dintre cele la care spionajul nu avusese acces. Rezultatele au fost apreciate ca surprinzator de bune.
Intr-un interviu, Ingo Swann istorisea si un incident, petrecut in 1975 sau 1976. Era un "mare test" de care depindea finantarea urmatorului proiect. Asistau o serie de militari, inclusiv un general cu doua sau trei stele. Swann a fost solicitat sa faca o demonstratie, sub indrumarea doctorului in fizica Harold Puthoff. Obiectivul care li s-a dat a fost urmarirea unor submarine sovietice. Dar ceea ce observa Swann, prin clarviziune, era un submarin care a doborat un OZN, sau poate OZN-ul a tras in submarin. Ce putea face? Puthoff era palid cand a inteles situatia, l-a privit si i-a soptit "Cristoase! E spectacolul tau. Fa ce crezi ca trebuie facut". Asa ca Swann a desenat imaginea OZN-ului, asa cum il vazuse. Generalul, care statea langa el, l-a intrebat ce reprezinta schita, iar Swann i-a raspuns "Domnule, cred ca e destul de evident ce este". Militarul a luat hartia, s-a ridicat si, urmat de toti ceilalti au parasit incaperea. Puthoff si Swann s-au intors la hotel, dupa care, convinsi ca au ratat testul, s-au dus intr-un bar sa se imbete. Totusi, peste trei zile Puthoff a primit un telefon de la general, in care acesta a spus "OK! De cati bani aveti nevoie?"
Stim, si din documente desecretizate de CIA in 1996, ca incepand din 1977 proiectele de clarviziune au intrat in subordinea armatei americane. In acest cadru, echipa de la SRI a dezvoltat ceea ce azi se cunoaste sub numele de vedere controlata la distanta (Controlled Remote Viewing - CRV), o metoda in sase pasi prin care o persoana oarecare dar cu "suficiente competente mentale" poate capata, dupa un antrenament corespunzator, de circa doi ani, si cu ajutorul unor instalatii tehnice anume concepute, capacitatea de a se "dedubla", fiind in stare sa vada si sa descrie apoi in detaliu locuri, instalatii, incaperi, documente secrete. Primii care si-au insusit metoda au devenit la randul lor instructori. Intr-un articol din 1992 Swann arata ca insusirile de clarviziune se manifesta spontan la anumiti indivizi, cu o acuratete a informatiilor obtinute intre 15% si 50%, dar mai des aproape de limita de jos. Dar in 1982 autorii metodei stiau deja ca, prin tehnici specifice de antrenament aceste valori pot ajunge la o acuratete de 65-95%. Incepand din 1978, un asa numit "Detasament G" (sau "Grill Flame") din armata SUA a primit misiunea sa foloseasca in mod curent clarviziunea pentru obtinerea de informatii.
Ingo Swann s-a ocupat, pana in 1983, de pregatirea celor din "Detasamentul G", pe baza acestei "tehnologii a clarviziunii". Dar in acel an 1983, se pare ca obiectivul dorit de militari fusese atins. Atunci maiorul Ed Dames, care a preluat proiectul, a ales dintre cei antrenati de Swann o echipa care, sub numele de CENTER LANE, putea obtine de acum inainte datele necesare si fara mentorul lor. Ingo Swann nu a primit deloc bine aceasta despartire. El se va retrage complet din program in 1989, declarand ca, din pacate, au fost acceptate si persoane lipsite de aptitudini, intre care chiar Ed Dames. Acesta, un fost student al sau pe care ar fi preferat sa nu-l aiba, ar fi fost "impus din ratiuni politice".
Intre 1986 si primavara 1995, echipa de clarvazatori a primit, de la organisme militare, peste 200 de sarcini operative concrete, in vederea obtinerii unor informatii care nu erau accesibile prin alte surse. Printre proiectele si operatiile abordate, in decursul timpului, mai pot fi mentionate cele avand drept tinta pe Moammar Gadhafi din Libia, sau pe generalul Manuel Noriega din Panama. Se pare ca ar fi existat si un proiect, numit THORN, destinat explorarii fenomenului OZN.
Swann nu numai ca a introdus noi metode de gandire privind cercetarile asupra constiintei, dar a creat probabil cea mai larg utilizata metoda de instruire privind dezvoltarea abilitatilor de clarviziune. In paralel, a realizat mii de sesiuni de vedere la distanta, cu scopuri de cercetare, instruire sau operationale. Abilitatile parapsihice ale majoritatii celor cu calitati de medium, desi remarcabile la un moment dat, se erodeaza destul de rapid. Ingo Swann a fost si in acest caz o exceptie, rezistand timp de 19 ani in cercetarile de varf ale domeniului. Totusi, in interviurile date la sfarsitul carierei, el recunostea ca stresul indelungat al muncii de laborator si necesitatea de a apara si demonstra in permanenta validitatea facultatilor psi, au costul lor. Intr-o expunere tinuta in martie 1994 la Natiunile Unite si intitulata "Oamenii de stiinta au gasit baza celor cel putin saptesprezece simturi si perceptii ale omului", el afirma ca facultatile psi si experientele extraordinare nu sunt toate abordabile de stiinta, fiind implicate probleme sociale, filosofice, politice si religioase, care nu pot fi reduse la o cercetare obiectiva si rationala.
Programele de "Fenomene Mentale Anormale", desfasurate la SRI din 1973 pana in 1989 au fost continuate la Science Applications International Corporation (SAIC) intre 1992 si 1994. Dupa plecarea lui Swann, tehnicile sale au fost modificate. S-au introdus doua noi metode, una bazata pe scriere automata, cealalta utilizand si carti de tarot, metode pentru care nu existau teste anterioare de laborator. Rezultatele acestora au fost mult mai putin fiabile. Se pare ca au fost si probleme de management, dar si o reducere drastica a personalului, inclusiv deoarece disparuse amenintarea adversarului traditional.
In aceste conditii, proiectul Stargate, de clarviziune militara, a fost oficial inchis in 1995, in urma a doua studii independente. Prima, efectuata de Dr. Jessica Utts de la Universitatea din California, spunea: "Este clar ca o cunoastere in afara cailor obisnuite este posibila si a fost demonstrata. Aceasta concluzie nu se bazeaza pe o credinta ci pe criterii stiintifice indeobste acceptate". Celalat studiu, realizat de Dr. Ray Hyman de la Universitatea din Oregon, era de alta parere, spunand ca "nu cred ca descoperirile parapsihologiei contemporane, inclusiv cele facute de programele SRI/SAIC justifica sa afirmam ca a fost dovedita existenta unor fenomene mentale iesite din comun".
Oricum, guvernantii au considerat ca finantarea programului nu se mai justifica. Mai multi dintre fostii clarvazatori militari si-au deschis companii private, prin care continua utilizarea tehnicilor deprinse. Exista de asemenea un interes crescand din partea marelui public, dornic sa foloseasca sau sa-si insuseasca asemenea tehnici.