TOTUL DESPRE VIATA : Despre kilogramele in plus
Sursa: http://all-about-life.ucoz.ro/
In primul rand trebuie sa fiti constienti ca nu exista o solutie foarte simpla de slabit de genul: sa inghiti o pilula in timp ce mananci hamburgheri privind la televizor!
Nu cautati solutii magice pentru a scapa de kilogramele in plus! Secretele pierderii de kilograme sunt mult mai simple decat ati fi tentati sa credeti; doar ca ele trebuie aplicate corect si prudent.
Excedentul de greutate aproape ca a ajuns o problema generala pentru majoritatea populatiei de peste 40 de ani. Din pacate, in zilele noastre, obezitatea poate aparea inca din copilarie. Acest lucru poate fi atribuit obiceiurilor alimentare si de viata defectuoase intr-o masura mai mare decat zestrei genetice. In general, persoanele supraponderale incearca sa gaseasca scuze pentru excedentul de kilograme. Pe de alta parte, doar cei care nu au probleme cu greutatea sustin ca nu este o mare filozofie sa slabesti: trebuie doar sa consumi mai putine calorii decat arzi. Din pacate, nici unii si nici altii nu sunt aproape de adevar: de multe ori se poate evita ingrasarea, insa a slabi este cu mult mai dificil decat se spune!
Pierderea de kilograme poate fi o sarcina dificila si obositoare. In medie, 95 din 100 de adepti ai dietelor de slabire esueaza, indiferent de tipul dietei alese. Ei esueaza in aceasta incercare pentru ca ignora regulile de baza ale psihicului uman care controleaza practic toate procesele constiente si inconstiente din organismul uman. Concret, atunci cand urmam o dieta stricta - ceea ce inseamna ca reducem drastic aportul de alimente pentru o perioada de peste trei zile consecutive - organismul nostru interpreteaza aceste modificari ca pe un semnal de infometare si, automat, ne incetineste metabolismul, cu scopul de a reusi sa economiseasca si sa depoziteze cat mai multe grasimi posibil. Acest fenomen face ca eficienta procesului de slabire sa scada considerabil.
Similar, cand renuntam la dieta, metabolismul nostru a devenit deja atat de lent, incat chiar daca noi consumam doar jumatate din cuantumul de alimente considerat initial necesar si suficient (la vremea de dinainte de a incepe dieta), tot vom incepe sa castigam in greutate, arderile ne mai avand loc la frecventa si intensitatea considerate intial normale. Pe scurt, majoritatea dietelor pentru slabit sunt construite pe un mecanism defectuos care are ca rezultat o rata de succes descurajant de scazuta.
O alta problema comuna consta in fixarea unui tel nerealizabil. De exemplu, te infometezi pentru a obtine o silueta ce este imposibil de atins - mai ales intr-un timp scurt - tinand cont de fondul tau genetic. Dezamagirea ar putea incetini bine sau chiar stopa procesul de slabire. De aceea, este important sa ne acceptam fondul de baza si sa realizam ca nu toata lumea poate arata ca un manechin.
Atunci care este solutia ?
Sa incepem prin a aminti faptul ca, dupa ultimele rezultate stiintifice, obezitatea nu este un efect exclusiv al exceselor alimentare. Acest fapt este sustinut de cercetatorul francez Dr. Pierre Nys care crede ca principala cauza a predispozitiei la obezitate este legata de perturbarea din exterior a echilibrului (homeostaziei) din organismul nostru. Cu alte cuvinte, perturbarile ce intervin in starea generala de echilibru combinate cu metabolismul si reactia la mediu a organismului nostru duc de multe ori la obezitate.
Dr. Nys a identificat trei tipuri diferite predispuse la ingrasare, si anume: tipul insulinic, leptinic si tipul stres, precum si amestecul acestora. In opinia acestuia, reactia organismului la perturbarea din exterior a echilibrului nostru depinde de tipul in care ne incadram.
La Tipul Insulinic problema se prezinta in felul urmator: Se stie ca nivelul glucozei (zaharului) din sange defineste glicemia. Glucoza provine din digestia alimentelor. Pentru a putea patrunde in celule unde este folosita drept combustibil, glucoza are nevoie de insulina, un hormon secretat de pancreas. Organismul de tip insulinic nu prezinta un raport corespunzator intre rata necesara de utilizare a glucidelor si productia de insulina - adica tesuturile nu nu sunt destul de sensibile la insulina. Aceasta rezistenta la insulina a tesuturilor periferice va avea drept rezultat o supraproductie de insulina pentru o hranire satisfacatoare a tesuturilor cu glucoza. Au loc astfel treceri bruste de la o glicemie crescuta a sangelui la hipoglicemie, ceea ce face ca persoana afectata sa aiba nevoie de gustari pe tot parcursul zilei. Odata cu cresterea senzatiei de foame, acestia consuma din ce in ce mai multe alimente. Insulina stimuleaza procesul de depozitare a grasimilor si cu cat mancati mai mult, cu atat o cantitate mai mare de energie devine grasime. In acest punct, cercul magic al castigarii in greutate se inchide.
In contrast cu tipul precedent, Tipul Leptinic sare peste mese cu regularitate, in special peste micul dejun, si a uitat cu desavarsire gustul majoritatii retetelor delicioase. Cu toate acestea, ei nu reusesc sa slabeasca! Problema reala consta in faptul ca pe masura ce ei mananca din ce in ce mai putin, corpul lor interpreteaza situatia ca o infometare cu potential de amenintare a vietii si drept urmare nu va mai produce cantitati suficiente de leptina. Acest hormon controleaza nivelul de energie depozitata. Daca suntem supusi infometarii in mod regulat, creierul ordona prin secretia corespunzatoare a acestui hormon, consumarea de fiecare data doar a unui strict necesar pentru arderile din organism, respectiv depozitarea a ceea ce mai ramane sub forma de grasime, ca rezerva pentru potentialele situatii ulterioare de lipsa totala a hranei. Apoi genereaza senzatia de satietate si procesul se repeta la fiecare masa atat timp cat creierul considera organismul subalimentat.
Pierderea in greutate la Tipul Stres este posibila prin modul de viata accelerat. Cu cat indivizii de tip stres sunt mai ocupati, cu atat sistemul lor nervos si glandele lor producatoare de adrenalina devin mai solicitate. In consecinta, ei produc cantitati crescute de adrenalina si cortizol. Rezultatul consta in faptul ca senzatia de foame apare tot mai des. Creierul neprimind semnalul de sunt satul" indica indivizi
lor de tipul stres sa tot mance, consumand mai multe calorii decat pot arde. Rezultatul final: obezitatea.
Bineinteles ca tipurile mixte sunt mai des intalnite decat cele pure, acestea aparand in combinatii precum: insulinic-leptinic, insulinic-stress, leptinic-stress, etc.
In combinatie cu perturbarea din exterior a organismului nostru conform celor mentionate mai sus, exista cativa factori interni esentiali cu rol in procesul de ingrasare. Acesti factori sunt: alimentatia necorespunzatoare grupei sanguine, dieta greoaie si nesanatoasa, lipsa de exercitii fizice, dezechilibrul emotional, inexistenta unei scheme naturale de tatament si combatere a obezitatii bazata pe stimularea mecanismelor proprii de repunere in forma de care organismul nostru dispune inca de la nastere.
(Va urma)