www.psychologies.ro informeaza: De ce aleg unii o cariera din facerea de bine? Ce ii motiveaza sa lupte cu greutatile si sa vada mereu si mereu cat de grea e viata pentru altii? Pe cativa dintre membrii cei mai vechi ai HHC (Hope and Homes for Children) i-am intrebat care e beneficiul personal pe care il au din munca la aceasta fundatie si ce argumente ar avea ca sa-i convinga pe altii. Iata raspunsul.
Stefan Darabus, director regional pentru Europa Centrala si de Sud al organizatiei Hope and Homes for Children: A pune umarul la schimbarea in bine.
Pragmatica referirea la recompensa personala. As schimba paradigma, de la una a recompensei, la cea a impactului pe care actiunea ta, ca om, il poate avea asupra altor oameni.
De 17 ani lucrez la proiecte care transforma vietile oamenilor din jurul meu, vietile a mii de copii, nu oricum, ci in bine. Implinirea mea se masoara in diferenta pe care o aduc in destinele celor cu care lucram.
Atunci cand vezi ca o familie se destrama daca nu intervii, atunci cand stii ca sta in puterea ta sa schimbi asta, putine lucruri pot fi mai relevante si mai pline de sens. Cel putin asa cred eu. Rostul meu in viata e sa-mi iubesc familia si apoi sa fac atata cat pot de mult bine celor din jurul meu.
As vorbi de cifre, de zecile de mii de copii al caror destin l-am transformat in mod direct. As aminti de mii de familii care sunt impreuna, parinti si copii, datorita organizatiei noastre.
Cert e ca, de fiecare data cand ma gandesc la asta, imi vin in minte oameni in carne si oase ori secvente care m-au impresionat in special.
Si sunt multi astfel de oameni. Sunt multe astfel de secvente. Problema cu o astfel de intrebare e ca risca sa nasca raspunsuri patetice.
Am devenit dependent. Dependent de adrenalina pe care mi-o da rostul asta in viata, de faptul ca pot schimba lucruri fundamentale in viata unui copil " de exemplu, sa creasca sau sa nu creasca intr-o familie, sa aiba sau sa nu aiba parintii alaturi in anii copilariei.
Sunt dependent de catharsisul pe care-l simt atunci cand reusim sa smulgem copiii din cosmarul viu al supravietuirii in institutii depersonalizate, dezumanizate, si-i aducem inapoi intre ai lor, la mama si la tata sau la bunici, atunci cand ii aducem inapoi intr-un loc cu iubire.
Cred ca sunt, in fond, dependent de iubirea pe care o aducem fiecarui copil cu care lucram, dar si parintilor lui, pentru ca iubirea este fundamentul pe care se dezvolta fiecare dintre noi, ca vrem sau nu vrem sa recunoastem asta.
Foarte importanta pentru mine este implinirea pe care o au propriii mei copii, care stiu ce fac eu si sunt mandri ca reusim sa facem atatea pentru cei mai saraci dintre parinti, pentru cei mai vulnerabili dintre copii.
Argumente pentru altii. Convingerea cuiva o sa vina din interior. Niciodata nu am convins pe nimeni sa mi se alature, nu a fost nevoie de asta, nu astfel functioneaza lucrurile in lumea asta.
Pentru ca oamenii implicati aici o fac aproape inconstient, sunt impinsi de motivarea de a pune umarul la schimbarea in bine a lumii, au pornirea sa aduca bine in vietile oamenilor aflati in suferinta.
Oana Nascu, psiholog, psihoterapeut: Am putut da o noua semnificatie cuvantului 'ingrijire '.
Cred ca e important sa amintesc faptul ca, provenind dintr-un alt sistem, cel sanitar (fiind medic la baza si apoi psiholog), aveam o anumita viziune asupra ingrijirii copiilor. Implicandu-ma in activitati directe cu grupurile de copii, am putut da o noua semnificatie cuvantului ingrijire.
Mai mult, prin munca realizata in cadrul echipei, am beneficiat de deschidere, cunoastere si intelegere fata de dificultatile cu care se confrunta copiii din sistem.
Cand ma gandesc la recompensele personale in urma realizarii activitatii, imi vin in minte mai degraba situatiile in care am primit un semn de recunoastere prin gesturi apropiate din partea copiilor cu care am lucrat in case, sau un semn de apreciere din partea educatorilor care indruma copiii, pe care i-am invatat noi modalitati de abordare in educatia copiilor.
Argumente pentru altii. As spune simplu: Uita­ti-va la valorile dupa care se ghideaza aceasta fundatie. Uitati-va la principiile dupa care functioneaza.
Uitati-va la realizarile din toti acesti ani. Si mai ales… uitati-va la echipa formata din oameni generosi si pe deplin dedicati copiilor aflati in dificultate.
Otto Sestak, director national al Hope and Homes for Children Romania. Un copil care iti zambeste e motivul
Recompensa mea personala e data de altceva. Ma intalnesc din cand in cand cu un tanar. E visator, zambeste enigmatic, ce mai, minunat!
Cand ne intalnim, ochii ii sclipesc, zambetul devine larg si, alaturi de mana intinsa a salut, vine intrebarea: Ce mai faceti?.
E unul dintre copiii care au crescut intr-un loc oribil, o institutie pentru copii aflata departe. La marginea padurii, unde ajunge un singur autobuz, rar.
Un loc de cosmar, unde copiii auzeau ca nu sunt buni, ca parintii nu ii vor, ca nu sunt destul de inteligenti pentru alta scoala decat cea speciala.