Senatoarea Gabriela Cretu a sustinut o declaratie politica intitulata: Fascismul social nu e gluma, e un pericol! Puteti citi in continuare textul integral al declaratiei politice.
Pentru linistea colegilor mei, fac precizarea ca nu folosesc sintagma in intelesul cominternist iar declaratia nu e o forma a urii de sine, ca social democrata; este expresia unei ingrijorari profunde fata de unele evolutii din spatiul public.
Ma refer la un fenomen strict contemporan, romanesc si periculos - cel de criminalizare in bloc a unor grupuri de oameni, in intregimea lor, pentru opiniile politice pe care altii presupun ca acestia le-ar avea.
Fascismul facea apologia unei rase sau natii si cultiva ura fata de altele, considerate inferioare, incapabile de ratiune, degenerate. Ierarhiile fascismului erau cumva naturale.
Fascismul actual nu se mai bazeaza pe natura; nu e vorba de arienii care ar fi superiori semitilor sau ”tiganilor”. Asistam la aparitia unui fascism cultural, de generatie si economic. El cultiva ura celor care au ceva, la adresa celor care nu au nimic, dispretul celor care au apucat sa faca o scoala adresat celor care nu au avut sansa sa urmeze una, a tinerilor impotriva batranilor, a celor de la oras fata de cei de la tara.
Dupa alegerile prezidensiale recente, mai ales in mediul virtual, este o revarsare de frustrare si ura; dinspre o parte a suporterilor celui care a castigat inspre presupusii votanti ai celui care a pierdut. O revarsare de ura dinspre cei care se bucurau de victorie spre cei care suportasera o infrangere. Clase, grupuri, categorii sunt taxate drept inapte pentru a participa la procesul electoral. Saracii, batranii, cei cu mai putina educatie formala au fost primii vizati.
Fenomenul nu e nou. Pana recent, se auzeau insa cateva voci izolate, era un fel de elitism gaunos, usor de pus la punct. Explozia comunicarii online pe teme politice a pus in evidenta faptul ca atitudinea este mult mai raspandita decat se putea crede, ca dezbinarea folosita ca mijloc de stapanire si control si-a atins apogeul.
Am vrut sa trag un semnal de la aceasta tribuna pentru ca e nevoie de fiecare ca sa aparam democratia. Nu stiu daca cei care s-au bucurat din suflet in 1989 au visat sa-si vada fabricile in ruina sau copiii raspanditi prin lume. Sigur si-au dorit insa sa fie auziti si sa participe la deciziile care-i privesc.
Democratia insa nu este doar despre vot si alegeri; acestea sunt mijloc, nu scop. Democratia este despre urmarirea binelui comun (este res publica) care poate fi atins doar impreuna, de cei care castiga si de cei care pierd. Daca uitam asta, suntem cu totii pierduti!