Intre anii - cu aproximatie - 3.500 - 1.500 i.e.n. s-a constituit si a durat un tip de civilizatie caracterizata printr- un mod de constructie a unor monumente rudimentare care folosea blocuri de piatra de mari dimensiuni. Aria de extindere in Europa incepe din zona occidentala mediteraniana, urcand prin Bretagne, sudul Angliei si Irlanda, precum si in nordul Germaniei si in regiunile scandinave. Constructiile megalitice nu raspundeau unor nevoi practice, materiale, ci unor motive de ordin religios, de cult. Astfel, tipul cel mai simplu si mai vechi de constructie megalitica este dolmenul (in bretona - "masa de piatra"), legat de cultul stramosilor, loc de inmormantare a capeteniilor de triburi.
Constructia consta dintr-o lespede gigantica asezata orizontal pe doua sau mai multe blocuri verticale de piatra, acoperind o incapere sepulcrala. Se presupune ca, la origine, dolmenii erau acoperiti cu pamant, formand un tumul, o movila funerara. Numarul dolmenilor cunoscuti, numai in Franta, se apropie de 4.500. Un dolmen poate avea una sau mai multe incaperi, cu sau fara un coridor de acces in forma de galerie acoperita, cu sau fara coridoare secundare, etc. Dolmenii pot atinge dimensiuni impresionante. Cel din Menga (Andaluzia) este lung de 25,40 m, lat de 6,50 m si inalt de 3,30 m, totalizand doar 31 de blocuri. Camera funerara este precedata de un coridor acoperit cu o lespede monolitica lunga de 10-12 m, lata de 6-7 m si groasa de 2 m; volumul ei este de 135 mc , iar greutatea de 320 tone. Monumentul megalitic in forma sa cea mai simpla este menhirul (in bretona - "piatra lunga"); este un simplu bloc de piatra, doar cioplita, asezat vertical. Functia sa era legata de cultul mortilor: plasat de obicei in apropierea unor morminte, menhirul era considerat un fel de tron al sufletelor defunctilor, un loc pe care veneau sa se aseze spiritele stramosilor. Menhirii erau uneori ridicati izolat; alteori se gasesc dispusi in aliniamente, in siruri lungi chiar de cativa kilometri. (Celebru este aliniamentul din Carnac, in Bretagne, numarand aproximativ 3.000 de menhiri).
Cand menhirii sunt plantati in forma de cerc, complexul poarta numele de cromlech (uneori avand in centru un menhir). Cromlechii se gasesc in numar mare mai ales in Bretagne si in sudul Angliei.
Tipuri speciale, locale, de monumente megalitice se mai gasesc indeosebi in insulele Mallorca si Minorca (talayot, taula, naveta); sau in Sardinia, unde nuraghi devin adevarate "constructii" din piatra bruta, cu peretii avand o grosime intre 2-5 m, cu incaperi dispuse in 2-3 etaje, inaltimea lor putand atinge chiar 20 m. (Datand incepand din mileniul al II-lea i.e.n., dar asemenea constructii continua pana insec.III e.n., numarul lor trecand de 8.000; dintre care se mai pastreaza - majoritatea in ruina - aproximativ 6.500).
Numarul monumentelor megalitice de diferite tipuri, din vestul si nordul Europei se cifreaza la 40 sau 50.000. Importanta lor pentru istoria culturii si civilizatiei este indubitabila. In plus, un interes aparte prezinta modul in care oamenii acelor atat de indepartate timpuri au rezolvat enormele dificultati tehnice legate de transportarea, de cioplirea si de ridicarea lor.
Astfel, la transportul menhirului din Locmariaquer (avand o inaltime de 20,40 m si greutatea de 348 tone), pentru ca unul din capetele blocului sa poata fi doar ridicat si asezat pe rulouri de trunchiuri de copac, a fost nevoie de 300 de oameni care actionau 40 de parghii.
Pentru ca blocul sa fie transportat pe aceste rulouri a fost nevoie de 1.750 de oameni, sau de 250 de boi; dar la o simpla panta de teren de numai doua grade, numarul acestora se ridica la 2.100 de oameni, sau 300 de boi. In fine,pentru a inalta menhirul in pozitie verticala a fost necesar efortul a peste o mie de oameni!

Sursa: art-zone.ro