Moshemordechai.ro: Dosarul Dragnea, fara sa vorbim despre dosar

Liviu Dragnea imi e la fel de simpatic ca si hepatita, iar "marele sau proiect" de regionalizare imi provoaca, mai degraba, ingrijorare. Asta ca sa fie, din capul locului, clar cum stam. Cand vine, totusi, vorba despre dosarul in care e acuzat de frauda la referendumul de anul trecut, nu comentam in functie de simpatii, umori personale sau parerea despre dezavantajele mustatii la intalnirea botului cu lingura de ciorba.
Ca sa fie limpede, nu cunosc datele dosarului pe baza caruia vicepremierul este trimis in judecata. Imi pot inchipui, plecand de la observarea felului in care se confectioneaza dosare in ziua de azi, ca grosul "probelor" e reprezentat, ca mai mereu, de niscaiva stenograme ale unor convorbiri telefonice interceptate. Pentru ca, in Romania, telefoanele sunt ascultate intr-o nesimtire. Cu sau fara mandat. Profilactic, cam toata lumea trebuie ascultata, ca nu se stie cand devine unul nasol. Daca il asculti cu sarguinta pe unul, mai devreme sau mai tarziu, ala tot spune ceva de care sa te poti agata. Iar nevoia de mandat, pentru a valida probele, se rezolva cum nu se poate mai simplu: ti se fabrica o plangere, cu sau fara rost, dar motiv suficient pentru a se obtine un mandat. Ulterior dosarul acelei plangeri se stinge, dar inregistrarile raman si au la baza un mandat. Te culci linistit, stiind ca toate sunt in regula, dar nu realizezi ca, de fapt, adevaratul dosar, ala despre care nu stii, e lucrat, acolo in umbra.
Revenim la Dragnea si la dosarul pe care am admis ca nu-l cunosc. ( Cum imi pot da cu parerea despre un dosar pe care, singur marturisesc, nu-l cunosc, s-ar putea intreba unii. Tocmai asta e clenciul. Nu mai discutam despre un dosar, despre anumite intereceptari, despre anume comenzi politice, ci despre dosare, interceptari, comenzi politice. Despre un intreg mecanism, carevasazica, mecanism care nu isi propune sa faca justitia mai sprintena, ci sa se asigure ca politcienii sunt controlabili, de catre cine trebuie!) Avem acuzatia ca ar fi fraudat referendumul de anul trecut, prin care se cerea demiterea lui Basescu. Pauza de tutun si reflectie. Am stabilit ca nu cunoastem dosarul, deci nu trisam, nu tragem cu coada ochiului. e vorba de referendumul de anul trecut, la care vreo sapte milioane de oameni au decis ca nu-l mai vor pe Basescu, dar decizia acestor oameni a fost facuta muci, pentru ca asa a vrut Merkel, pentru ca in garaj era inghesuiala, pentru ca "serviciili nu doarmi", pentru ca de-aia. Acum vine DNA si spune ca referendumul ala a fost fraudat, ca poate Dragnea a manarit niste voturi - hai sa-i credem pe cei de la DNA si sa admitem ca e vorba de niste sute de mii de voturi.
La referendumul despre care vorbim, eforturile de-a dreptul disperate ale lui Basescu&Co au fost indreptate intr-o singura directie: sa-si convinga sustinatorii sa stea acasa, sperand ca astfel le va mai ramane sansa contestarii cvorumului. Nici macar Basescu sau cei mai fanatici dintre sustinatorii sai nu au indraznit sa vorbeasca despre schimbarea sensului vointei populare, pentru ca, era limpede, votul anti-Basescu era masiv. Azi apare acuzatia de fraudare. Repet, nu tragem cu 0chiul la dosar. Poate exista elemente care pot constitui probe, poate ba. Avem o certitudine: nici Dragnea, nici ai lui, nu aveau cum schimba sensul votului, aici lucrurile erau clare. Si nici puterea de a schimba solutia finala nu au avut-o, pentru ca asta s-a decis la masa verde.
Acum uitam de Dragnea si ne intoarcem la Roberta Anastase. Devine clar ce vreau sa spun? Ba nu, hai sa sarim peste Anastase si sa ne intoarcem la alegerile prezidentiale din 2009. Atunci cand Geoana a castigat alegerile din tara, atunci cand au existat masive acuzatii de frauda, in favoarea lui Basescu, atat in tara, dar mai ales la sectiile din strainatate. A existat o contestatie a lui Geoana, rezolvata la misto de catre CCR. Si atat. Cu o diferenta de cateva mii de voturi, venite din strainatate, Basescu castiga alegerile. Cateva mii de voturi, venite de la sectii din strainatate, in ciuda zecilor de acuzatii de frauda la acele sectii. Acolo nu au existat inregistrari telefonice, Baconschi n-a fost stresat, DNA nu s-a deranjat.
Justitia nu lucreaza prin comparatie, legea e lege si cu asta basta. Ce a fost in 2009 nu-l scuteste pe Dragnea de raspundere, daca a gresit. Asa pare, nu? Pentru a accepta o astfel de afirmatie, ar trebui sa admitem ca DNA se ocupa cu justitia. Si ar trebui sa ingoram cele spuse mai sus, care ne fac sa ne intrebam daca despre justitie e vorba sau altceva. Altfel, sigur, DNA e tare eficient cand vine vorba de Voiculescu, Vosganian, Dragnea... Doar cand vine vorba de proprietarul casei din Mihaileanu, combinatorul de terenuri casuneniene si alesul celor din Paris, doar atunci justitia nu mai e chioara, ci de-a dreptul curva.
Asa ca n-am de ce ma uita la dosarul lui Dragnea. Inca sunt cu ochii pe dosare mai vechi, de pe vremea cand aveam flota, de la alegerile din 2009, de la votul numarat de Anastase. Dupa ce vedem ce e cu alea, mai discutam despre justitie nepolitizata si despre ce dosare vreti.