MAGAZIN: Incidente OZN (Autor: DAN D. FARCAS)

Pe 2 decembrie 2012, la ora 12.55, un Airbus A320, avion cu o capacitate de pana la 220 pasageri, se pregatea sa aterizeze pe aeroportul din Glasgow, Scotia. Cerul era degajat, luminile de aterizare fusesera aprinse. Erau la 13 mile de aeroport, deasupra zonei Baillieston, la o altitudine de 1200 metri, cand pilotul si copilotul au vazut, chiar in fata, venind spre ei, un obiect care a trecut la circa 100 de metri sub avion, inainte ca membrii echipajului sa aiba timp sa schiteze vreo manevra de evitare ori chiar sa apuce sa vada mai bine ce anume era. Dar ambii piloti au spus ca obiectul avea culoarea albastra, cu ceva galben sau argintiu, era "mai mare decat un balon" si avea o mica portiune frontala bine evidentiata.
Reproducem in rezumat discutia dintre pilot si turnul de control:
- A320: Chiar acum a trecut ceva foarte aproape sub noi si sistemul de evitare a coliziunilor nu ne-a prevenit ca exista ceva in zona;
- Control: nu avem nimic pe radar si nu exista niciun alt trafic in zona;
- A320: Nu suntem siguri ce a fost, dar era destul de mare si era albastru cu galben;
- Control: Am inteles. Aveti o estimare a inaltimii?
- A320: Puteam fi intre patru si cinci sute de picioare deasupra, deci a fost la o altitudine de cam 3500 de picioare... a fost dupa mai putin de zece secunde din clipa in care l-am zarit... nu pot spune in ce directie mergea, dar a trecut chiar pe sub noi;
- Control: credeti ca a fost un planor sau ceva in genul acesta?
- A320: poate un avion ultrausor... oricum, era prea mare pentru a fi un balon;
In perioada incidentului, radarul turnului de control nu a aratat nicio urma in preajma avionului A320. Investigatii detaliate ulterioare implicand si alte radare din zona, nu au dus la nicio concluzie. Controlul aerian a confirmat ca nu s-a gasit niciun semnal de la vreun alt obiect in timpul incidentului. Singura mentiune a fost o scurta "traiectorie neidentificata" prinsa de radarul din Prestwick, la 1,3 mile nautice spre est de pozitia avionului A320 si cu 28 de secunde mai devreme de momentul intalnirii.
Dupa aterizare, pilotul era in mod clar socat de cele intamplate, considerand ca a existat un risc foarte mare de coliziune. El si-a manifestat imediat intentia de a completa un raport "Airprox" catre Autoritatea Aviatica Civila a Regatului Unit. Astfel de rapoarte se inainteaza in cazul tuturor incidentelor in care avioanele puteau intra in coliziune.
UK Airprox Board, care a investigat in continuare cazul, a luat in considerare variantele posibile pentru aeronava implicata. Cei doi piloti ai avionului A320, dupa observatia lor fugara, nu au fost in masura sa distinga niciun detaliu privind forma obiectului intalnit, mentionand doar culoarea. Membrii comisiei de investigare au considerat ca, in absenta unor semnale radar, era putin probabil ca obiectul sa fi fost un avion, elicopter sau balon cu echipaj uman. S-a apreciat de asemenea ca un balon meteorologic ar fi trebuit sa apara pe radar; in plus, nu era permis sa se lanseze astfel de baloane in zona.
Un planor nu putea fi complet exclus, dar era extrem de putin probabil, pe de o parte deoarece erau restrictii severe pentru planoare in zona aeroportului, iar pe de alta parte deoarece temperatura era foarte joasa ceea ce facea sa nu existe curentii de aer care sa favorizeze zborul planoarelor. Un deltaplan sau parapanta cu motor ar fi fost vizibile pe radar, dar din nou, conditiile atmosferice excludeau activitatea lor. Acelasi lucru era valabil si in cazul deltaplanelor sau parapantelor obisnuite.
Raportul comisiei Airprox mentiona in consecinta ca "Investigarea surselor disponibile de supraveghere nu a fost in stare sa identifice urmele niciunei activitati care sa corespunda cu cele descrise de pilotul avionului A320. In plus, nu au existat alte informatii care sa indice in zona o prezenta sau activitate in acest sens... Membrii comisiei nu au fost prin urmare in stare sa ajunga la o concluzie privind identitatea aeronavei care a produs conflictul, deci comisia nu a dispus de suficiente informatii pentru a putea determina o cauza sau un risc". Cu alte cuvinte, investigatorii nu au putut stabili ce anume a fost obiectul care a cauzat incidentul.
Includ in continuare si doua exemple din colectia de cazuri cu umanoizi a ufologului american Albert S. Rosales.
Intr-o noapte din anul 2010, undeva in statul Maine din nord-estul Statelor Unite, martorul si-avizitat mama, apoi, pe la ora 2.00 in zori, s-a indreptat catre casa unui vechi prieten care locuia in acelasi oras. Drumul, pe jos, dura cam 10 minute. Asa cum isi aminteste, in timp ce mergea, la un moment dat, s-a pomenit ca era cu ochii inchisi, auzind o voce feminina soptita, calma, relaxanta, aproape hipnotizanta, spunandu-i: "Kevin... Kevin... E ok Kevin, suntem aici sa-ti fim de ajutor, nu-ti vom face niciun rau. Vom face sa te simti mai bine". Cand a deschis ochii, a zarit mai intai o lumina orbitoare, iar dupa ce s-a obisnuit cu ea, s-a vazut intr-o sala colorata sus purpuriu si dedesubt albastru. Erau si doi nepamanteni "cenusii" foarte inalti. Intreband de ce a fost adus aici, i s-a raspuns: "Vrem sa te ajutam si sa te reparam". Martorul auzea aceste cuvinte desi gura nepamanteanului nu se misca.
Apoi isi amintea ca avand cate un "cenusiu" de-a dreapta si in stanga lui, a fost plasat pe un obiect de metal rece si adus intr-o sala intunecata si tulbure sau cetoasa. De aici a ajuns intr-o alta camera in care era o "formatie" de cel putin 7 sau 8 cenusii, foarte inalti, ghemuiti in cerc. O "iesire" i-a condus intr-o alta camera, rotunda, si aceasta prost luminata si cetoasa. Aici era un grup de circa 5 cenusii. Se simtea un miros de peroxid sau de amoniac.
Unul dintre cenusii era atat de inalt incat a trebuit sa se aplece peste el atunci cand l-a privit in ochi. In mod ciudat, din acest moment martorul n-a mai simtit nicio teama. Brusc, unul dintre umanoizii cenusii i-a introdus un mic tub in fundul nasului, producand un zgomot usor. Umanoidul avea degete lungi si o gura micuta, care se misca in sus si in jos, "ca la un peste", fara sa scoata insa niciun sunet. Martorul isi amintea ca a tipat la terminarea procedurii. Tot timpul auzea in minte vocea calma, moale, care-i spunea: "o sa fie bine, suntem aici pentru a te ajuta".
In proximul fragment de memorie el s-a vazut mutat intr-o alta camera si trantit pe o masa metalica. In acest moment el a inceput sa-i loveasca pe cei din jurul sau. Unii dintre acestia chiar au cazut. Urmatoarea amintire era ca se gasea din nou pe strada. Se simtea confuz si obosit. Un ofiter de politie si-a oprit o clipa masina langa el si l-a privit intr-un mod ciudat, dar apoi a demarat. Uitandu-se la ceas, a vazut ca era aproape ora 6.00; strania aventura a durat deci aproape 5 ore.
Inainte, martorul avea un nas "stramb", dar care i-a fost indreptat dupa acest eveniment.
Un alt caz cules de Rosales este cel din Heiden (Olanda), tot intr-o noapte neprecizata din 2010. Martorul, un tanar, numit Soufian (care mai suferise anterior cateva rapiri) s-a culcat ca de obicei, dar in mijlocul noptii a avut un "vis" straniu. S-a vazut pe sine insusi intins pe pat, iar la circa 1 metru de el, pe latura patului, era o femeie umanoid foarte inalta. Avea un aer extrem de sanatos, pielea fina, par blond foarte deschis, care-i cadea pe umeri. Purta o rochie ce-i lasa libere bratele si partea de jos a picioarelor. Soufian nu-si amintea insa nimic despre fata ei. In afara faptului ca pielea ei avea o nuanta usor cenusie, infatisarea ei era perfect umana.
Dupa cateva secunde de expectativa, fara niciun avertisment, aparitia s-a apropiat, apoi parca si-a infipt mainile in el, in interiorul partii inferioare a cosului pieptului. In clipa urmatoare martorul a inceput sa simta dureri ingrozitoare, dupa cum fiinta feminina a inceput sa-i miste coastele inferioare inainte si inapoi, ca apoi sa le si striveasca. Nu era clar daca pieptul sau a fost realmente deschis (el credea ca nu), dar mainile fiintei au intrat cumva sub pielea lui. Se privea pe sine insusi zbatandu-se impotriva agresiunii la care era supus, dar totul era zadarnic, fiind paralizat si captiv. Durerea intensa continua. A incercat sa strige, dar rezultatul a fost doar o liniste desavarsita. Aparent procedura a durat ore in sir, desi Soufian credea ca aceasta apreciere putea sa fie doar subiectiva, datorita durerii intense pe care o simtea.
Apoi, brusc, totul s-a terminat. Femeia s-a facut nevazuta, iar el s-a trezit de-a binelea, in stare de soc. Totusi, dupa o scurta pauza a adormit la loc. Abia dimineata a reusit sa recapituleze cele intamplate. Coastele inferioare il dureau puternic. Desi pe moment s-a temut sa se cerceteze, s-a dus in cele din urma la oglinda sa verifice daca nu i-au ramas si alte urme, de pilda zgarieturi sau cicatrice; dar n-a gasit nimic. Totusi, durerea puternica de coaste a continuat sa-l sacaie multe ore, iar coastele i-au ramas cateva zile sensibile la orice atingere.