Senatorul Popa Constantin a sustinut o declaratie politica intitulata: Copiii, o prioritate pentru intreaga societate. Puteti citi in continuare textul integral al declaratiei politice.
In Romania este o realitate faptul ca tot mai multi copii sunt lasati in grija bunicilor sau pe cont propriu in tara de catre parinti, care, in cautarea unui loc de munca si a unui trai mai bun, prefera sa renunte la o familie unita. Problemele financiare stau la baza multor situatii in care familia este despartita de frontiere.
Parintii vor cauta sa faca intotdeauna ce este mai bine pentru copiii lor, pentru viitorul acestora, pentru a se asigura ca nu duc lipsa de absolut nimic. Sta in natura noastra umana acest comportament ocrotitor fata de cei carora le-am dat viata.
Constatam cu totii sau chiar stim situatii in care acesti copii au nevoie de ajutor, au nevoie de sprijin pentru a face fata distantarii fata de parinti. Izolarea, deoarece in plan emotional un copil este extrem de afectat, reprezinta un mare pericol al acestui fenomen pe care il inregistram in Romania. Totodata, o alta problema importanta este cea referitoare la cum se dezvolta acesti copii? Cine ajung ei sa fie fara indrumarea parintilor, fara sfaturile unei mame sau ale unui tata?
Aici statul trebuie sa intervina prin parghiile sale de natura sociala, deoarece, in acest caz, vorbim de o mare resursa si o mare bogatie a tarii noastre: tinerii. Acestia sunt viitorul nostru, iar noi avem obligatia sa ne ingrijim de asigurarea unui climat favorabil dezvoltarii lor.
In ciuda faptului ca se cunosc aceste realitati, se constata inca deficiente in indeplinirea atributiei de monitorizare si analiza a situatiei copiilor din unitatea administrativ teritoriala, inclusiv a celor cu parinti plecati la munca in strainatate. Nu pot fi ajutati copiii despre care nu stii, nu ai cum sa afli despre situatia unei familii in care parintii sunt plecati la munca in strainatate, daca nu exista o evidenta clara.
Pentru a-i putea sprijini pe copiii ramasi in tara fara parinti si care trebuie sa se descurce fie fara supravegherea unui tutore legal, fie aflandu-se in grija bunicilor, care de cele mai multe ori sunt persoane in varsta si care, desi le sunt dragi nepotii, nu ii pot sustine asa cum ar face-o parintii, trebuie sa ne implicam cu totii, iar toate institutiile din Romania trebuie sa contribuie.
Am aflat cu bucurie si cu speranta ca aceasta situatie s-ar putea rezolva printr-un proiect de act normativ al Ministerului Muncii, prin care scolile sa fie obligate sa informeze serviciile de asistenta sociala cu privire la copiii ai caror parinti sunt plecati in strainatate, pentru a exista o evidenta precisa a acestora si pentru ca situatia lor sa poata fi monitorizata. Cine ar putea sa cunoasca mai bine un copil decat dascalii lor, cei care sunt parintii educatiei lor? Profesorii, invatatorii, dar si personalul unei institutii de invatamant, formeaza, alaturi de elevii sai, o familie. Iar tocmai aceasta relatie ii indreptateste si ii obliga in acelasi timp pe cei din sistemul educational sa aiba grija de copiii lor.
Lipsa de personal, una dintre principalele probleme ale sistemului din Romania, sau insuficienta pregatire a unor reprezentanti ai serviciilor publice de asistenta sociala fac imposibila monitorizarea copiilor aflati in aceasta situatie, iar propunerea ca directia generala de asistenta sociala si protectia copilului sa desemneze asistenti sociali responsabili cu mentinerea legaturii cu autoritatile administratiei publice locale, reprezinta un pas inainte in rezolvarea acestui fenomen social pe care il intalnim in toate judetele tarii.
Astfel, serviciul public de asistenta sociala va solicita situatia copiilor cu parinti plecati, anual, in ultimul trimestru al anului, unitatilor scolare care functioneaza pe raza lor administrativ teritoriala.
Dupa primirea datelor, serviciul public de asistenta sociala va avea obligatia sa verifice daca pentru toti copiii care au ambii parinti plecati la munca in strainatate sau parintele unic sustinator, parintii si-au indeplinit obligatia de notificare a serviciului public de asistenta sociala si cea de desemnare a persoanei care sa se ocupe de cresterea si ingrijirea copilului pe perioada absentei lor din tara.
In situatia in care constata ca nu exista persoana desemnata de catre instanta, serviciul public de asistenta sociala are obligatia de a informa persoana in ingrijirea careia se afla copilul cu privire la prevederile legale in vigoare.
Ceea ce aduce in plus acest proiect este ca in situatia in care se constata scaderea randamentului scolar, reprezentantul serviciului public de asistenta sociala va informa in scris invatatorul/dirigintele copilului, care are obligatia de a solicita sprijinul consilierului scolar. Acest lucru este benefic pentru copil, pentru educatia si evolutia sa.
In prezent, nu se cunoaste numarul exact al copiilor ramasi acasa in urma plecarii unuia sau ambilor parinti in strainatate pentru perioade lungi de timp. Autoritati ale administratiei publice locale si centrale depun eforturi in vederea determinarii numarului acestor copii si, cu toate acestea, dimensiunea reala a acestui fenomen ramane necunoscuta.
Cand ambii parinti pleaca din tara se formeaza o balanta a durerii: de o parte sunt adultii, iar de cealalta parte este copilul sau sunt copiii. Micutii sunt insa cei mai vulnerabili, ei nu pot face nimic si trebuie sa accepte situatia hotarata de parinti.
Romanii nu sunt primii emigranti in lumea asta, peste tot in lume se emigreaza temporar sau pentru totdeauna din diferite motive. Drama copiilor lasati acasa e peste tot in lumea aceasta, insa trebuie sa gasim solutii pentru a face fata acestor realitati. Proiectul propus de Ministerul Muncii este un prim pas in acest sens.