Formula AS: Racelile sunt eterne?
- Se pare ca racelile devin tot mai incapatanate. Cat dureaza? Ce puteti face? Iata cele mai importante intrebari si raspunsuri, menite sa va vina in ajutor
Cele mai rebele: racelile cailor respiratorii inferioare
- Dupa cate zile ar trebui sa ma simt mai bine, in conditiile unei raceli obisnuite, cu nasul infundat?
De regula, dupa 5 pana la 7 zile, spun specialistii. Desigur, aceasta reprezinta o durata medie, ceea ce inseamna ca unele persoane pot fi din nou in forma dupa numai 2 zile, pe cand altele, abia dupa 2 saptamani. Totodata, se observa ca anumite simptome persista mai mult decat celelalte. Cele mai rebele sunt racelile care afecteaza caile respiratorii inferioare, provocand si tuse. Dintr-un sondaj recent reiesea ca repondentii asteapta ca ea sa treaca dupa maximum 9 zile, totusi, statisticile medicale de anul trecut ne arata ca, in realitate, este nevoie de aproape 3 saptamani pentru ca tusea sa dispara.

Peste 200 de tipuri de virusuri
- Cum se explica faptul ca o raceala dureaza mai mult sau e mai puternica decat alta?
Racelile sunt declansate aproape in exclusivitate de virusuri. Ele exista in peste 200 de tipuri diferite, grupate in familii - cum sunt, de exemplu, rinovirusurile sau coronavirusurile - deosebindu-se inclusiv prin potentialul lor patologic. Prin urmare, unele microorganisme sunt capabile sa provoace boli mai indelungate sau mai grave decat altele. Sa nu uitam ca tipurile de virusuri aflate in circulatie la noi se schimba de la an la an, asadar, este perfect posibil ca un val de viroze sa ne aduca simptome mai accentuate sau de mai lunga durata decat un altul.

Suprainfectari: cand, dupa virusuri, vin bacteriile
- Care sunt factorii personali ce pot influenta durata unei raceli?
Oamenii cu varste cuprinse intre 20 si 50 de ani si dotati cu un sistem imunitar activ se vor insanatosi intr-un timp relativ scurt. In schimb, in copilarie si in adolescenta, capacitatea de autoaparare a organismului nu e inca pe deplin dezvoltata, iar in a doua jumatate a vietii, ea nu mai functioneaza la fel de eficient, ceea ce duce la cresterea riscului de prelungire a racelilor. Insa, dincolo de factorul varsta, sistemul nostru imunitar poate fi slabit si de stres, deficit de somn, sedentarism sau alimentatie nesanatoasa. Si, in primul rand, scapam greu de o raceala atunci cand se produce o asa-numita suprainfectare, adica apare pe caile respiratorii o infectie suplimentara, bacteriana, care se suprapune peste cea virala. Unele persoane sunt mai expuse la acest pericol, pur si simplu din pricina conformatiei lor anatomice. De pilda, deviatia de sept impiedica o aerisire corecta a sinusurilor, facand sa se acumuleze in ele o caldura umeda, ca intr-o baie de aburi - si astfel ia nastere un teren ideal pentru inmultirea bacteriilor. In plus, fiecare viroza lasa in urma sa o cicatrizare a tesutului, care ingreuneaza scurgerea secretiilor, sporind vulnerabilitatea fata de viitoarele inflamatii.
Si prezenta unor alte afectiuni poate constitui cauza prelungirii simptomelor de raceala. Asa, de exemplu, medicii au descoperit in ultimii ani ca o boala din ce in ce mai des intalnita in zilele noastre, refluxul gastroesofagian, manifestat prin senzatia de arsura in capul pieptului, determina patrunderea unei anumite cantitati de acid, provenite din stomac, in caile respiratorii, unde provoaca modificari ale mucoaselor, in special in faringe si laringe. Cateva din consecintele posibile sunt: tusea permanenta, o senzatie de corp strain in gat (indeosebi dimineata, indata dupa trezire) sau raguseala constanta. Mucoasele fiind deja iritate, creste riscul de contractare a unor raceli, precum si al complicatiilor dezvoltate de bacterii. La copiii cu otite medii recidivante s-a constatat, chiar, prezenta acidului gastric in secretiile din urechea medie.

Antibiotice contra virusuri? Un mit.
- Tratamentul anti-raceala are vreun efect - si daca da, in ce consta el?
Afirmatia ca n-ar avea nicio importanta daca si in ce mod tratam o raceala este, in orice caz, neserioasa din punct de vedere stiintific, declara specialistii. Fireste ca organismul nostru are, in general, capacitatea de a depasi racelile si prin forte proprii, fara ajutor din afara. Cu toate acestea, lipsa unui tratament amplifica riscul cronicizarii: simptomele se mentin mai mult timp sau chiar se transforma intr-o problema permanenta. Pe de alta parte, asta nu inseamna ca trebuie sa recurgem imediat la un tratament dur, cum ar fi administrarea de antibiotice. Ele nu actioneaza catusi de putin asupra virusilor responsabili pentru declansarea racelii, iar un antibiotic luat preventiv nu poate bloca o suprainfectie bacteriana. Asa se credea in trecut, insa este un simplu mit. Astazi, expertii ne sfatuiesc sa apelam la preparatele bazate pe extracte din plante. Si cu diversele leacuri traditionale se pot obtine macar ameliorari ale simptomelor. De altfel, un studiu efectuat la University of Wisconsin a reusit sa demonstreze ca un remediu din plante, chiar daca actiunea sa nu este atestata stiintific, poate scurta durata unei raceli in medie cu doua zile si jumatate, cel putin la bolnavii care sunt convinsi ca el are efect.

Nu exista o terapie universala
- Si daca racelile se prelungesc tot mai mult sau, pur si simplu, nu se mai sfarsesc?
In aceasta situatie, ar trebui clarificate neaparat cauzele, de exemplu, cu ajutorul unei radiografii a sinusurilor. De asemenea, medicii ar putea verifica daca in spatele unui guturai sau al unei tuse care se eternizeaza nu se ascunde cumva o alergie sau, eventual, un reflux gastroesofagian. E bine de stiut ca acesta din urma poate exista chiar si atunci cand noi nu simtim arsuri in piept. Pacientii iau un inhibitor de secretie gastrica, timp de doua-trei saptamani, si sunt uimiti sa vada ca problemele lor respiratorii dispar. Important de retinut este insa faptul ca nu exista o terapie universal valabila, care sa-i faca fericiti pe toti bolnavii. In acest context, medicii germani avertizeaza contra tendintei de a incerca rezolvarea oricarei sinuzite cronice pe cale chirurgicala. Fara indoiala, sunt probleme care nu pot fi eliminate decat printr-o operatie, de pilda un sept cu o deviatie extrema. Insa, in principiu, o interventie chirurgicala este oportuna abia in momentul cand s-a pus un diagnostic definitiv si s-au epuizat toate posibilitatile de tratament medicamentos. Iar aceasta nu se va intampla in doua saptamani, ci probabil in 3-4 luni.

Sfaturi de prim-ajutor
- Cand sunt afectate caile respiratorii superioare, va ajuta spalaturile nazale cu o solutie salina incalzita. Inhalatiile cu aburi la care se adauga eventual si uleiuri eterice de eucalipt sau menta (la cei care le tolereaza fara dificultate) s-au dovedit utile, atat impotriva guturaiului si a sinuzitei, cat si a tusei acute.
Important! - Daca aveti febra mare (peste 39,5 grade), ar trebui sa va vada de urgenta un medic. Se poate presupune ca exista deja o infectie bacteriana, deci ar fi indicata si administrarea unui antibiotic.
- O alimentatie bogata in vitamine, precum si o relaxare suficienta si destule ore de somn vor sprijini sistemul imunitar, pentru ca el sa poata combate cu succes infectia. Fumatul, dimpotriva, irita mucoasele si va intarzia vindecarea.
- Suprasolicitarea fizica slabeste si mai mult capacitatea de aparare a organismului, asa incat creste pericolul ca germenii patogeni sa atace si alte organe, chiar si muschiul inimii (aceasta fiind varianta cea mai dramatica). Pornind de la studiile efectuate, cercetatorii au ajuns, totusi, la concluzia ca putem face in continuare sport daca ne curge nasul, dar in rest ne simtim bine, si daca avem grija sa nu facem eforturi epuizante. Ei au constatat ca durata simptomelor n-a fost diferita la persoanele testate care au practicat mai departe jogging, cu nasul infundat, comparativ cu grupul martor, caruia i s-a cerut sa faca pauza timp de o saptamana. In schimb, cand este afectata si zona de mai jos de gat (ganglioni limfatici inflamati, dureri in membre, febra, tuse), este recomandabil sa renuntam pentru o vreme la programul nostru sportiv. Putem reincepe doar la cateva zile dupa insanatosire, observandu-ne cu atentie corpul, ca sa ne dam seama daca el poate fi solicitat la nivelul obisnuit sau e mai bine s-o luam incet.