PAGINI DE ISTORIE LOCALA: Prin Cadrilaterul romanesc de altadata (III) BALCIC - BIJUTERIA DIN COROANA ROMANIEI MARI (AUTOR BLOG: PROF.DR. CONSTANTIN TUDOR)
Prin anul 1980, cand lucram la Biroul de turism pentru tineret, am ajuns pentru prima oara la Balcic. Ca absolvent al Facutatii de istorie, si caruia profesorul Gheorghe Dumitrascu (Dumnezeu sa-l odihneasca), slobod la gura, ii spusese ceva despre vremurile cand acest oras apartinuse Romaniei si unde Regina Maria construise o frumoasa resedinta de vara, am incercat sa gasesc urmele a ceea ce fusese candva Balcicul. Dar nu erau pe atunci prea multe urme despre vremurile de altadata. Doar in capela Stella Maris, numele sfintilor erau in limba romana, in rest nu prea gaseai semne ale administratiei romanesti. Ici si colo, cate ceva despre Queen Mary si cativa batrani curajosi care, cu fereala, ne-au raspuns la doua-trei intrebari in limba romana. Dupa o bucata buna timp, la inceputul anilor '90, m-am decis sa urmez Scoala doctorala si sa realizez o teza de doctorat cu titlul Administratia romaneasca in Cadrilater(1913-1940), teza pe care am sustinut-o cu succes la Universitatea Bucuresti in anul 1999, avandu-l drept conducator stiintific pe academicianul Dan Berindei. Cu prilejul cercetarilor am reusit sa culeg informatii deosebit de interesante despre oraselul Balcic, pe care Regina Maria l-a transformat intr-o adevarata bijuterie a Coroanei Romaniei Mari. Cei care au fost atrasi de la inceput de frumusetile naturale ale Balcicului si a ale Coastei de Argint au fost, cum era si normal, artistii plastici, dintre care amintim pe Gheorghe Petrascu, Ion Theodorescu-Sion, Ipolit Strambu, Iosif Iser si Alexandru Satmary, nimeni altul decat fiul vestitului fotograf al Casei Regale, Carol Popp de Satmary. Pe 3 august 1915, timp de o ora, Regina Maria, impreuna cu printul mostenitor Carol, viziteaza pentru prima data Balcicul. Dupa cum mentioneaza istoricul Lucian Boia, intr-o recenta lucrare dedicata Balcicului:
- Reginei i-a placut Balcicul, dar asa cum ii placeau multe lucruri, n-a avut o tresarire speciala. N-a fost dragoste la prima vedere. Sa lasam atunci lucrurile in voia destinului. Poate cine stie, la a doua vedere.
Intr-adevar, peste 9 ani, la 9 octombrie 1924, cand Regina Maria revine la Balcic, la insistentele pictorului Alexandru Satmary, se indragosteste brusc de un loc superb pe malul marii care apartinea insa altui proprietar. Extaziata de ceea ce i se paruse a fi locul visurilor sale, Regina Maria a exclamat:
- Ah! Mi-ar placea acest loc! Toata viata mi-am dorit un astfel de loc, imaginandu-mi ca-l pot gasi doar in Italia, si iata-l aici, la Balcic. Simt ca trebuie sa am acest loc!
Regina reuseste sa cumpere locul pe care va fi ridicata o casa proiectata in stil turcesc de catre pictorul Alexandru Satmary, ajutat de arhitectul Emil Gunes. Constructia era gata in vara anului 1926. Regina Maria ii pune si un nume exotic: Tehna Juvah, ceea ce in turceste insemna Cuibul linistit. Din momentul inaugurarii resedintei de vara a Reginei Maria, incepe adevarata opera de renastere a micutului oras portuar de la Marea Neagra, devenit locul predilect in care oamenii de afaceri, oamenii politici, artisti si intelectuali isi vor indrepta pasii in repetate randuri, construindu-si aici, dupa modelul reginei Maria, vile de o frumusete arhitecturala deosebita sau intemeindu-si afaceri in domeniul transportului maritim si turismului. Poetul si scriitorul Emanoil Bucuta, autorul unei prime realizari monografice despre Balcic, avea sa consemneze frumusetea Complexului de constructii si gradini in trepte pe care le realizase Regina Maria la Balcic:
- Panzele de uitare pe care le lasasera peste el secolele au cazut. Locul ingust ca o firida de femeie clasica a Marii, a inceput sa fie sapat dupa planurile unui pictor, facut pentru acest rost arhitect. Ziduri puternice de cetate s-au inaltat si, peste ele, odaile cu tavan jos, pline de aerul sarat si de lumina verde-albastra, turnul visat intai altfel si apoi ascutit in gluga de minaret, ca sa se potriveasca parca dorintei musulmanilor de aici, care-i zic Reginei Maria, Sultana, si mai ales prispele cu troite bizantine, scaune de piatra venetieine, stalpi dalmatini si ulcioare si vase mari de flori, clasice. Intreg peretele malului inalt de 30 ori de 40 de metri a fost captusit cu piatra rosie a locului, cu scari si ganguri, pridvoare si colturi de privire, avand cerul orizontului inainte, schimbat cu fiecare pas mai sus. De pe ele cad in perdele colorate curmeiele si agatatoarele, menite sa faca din tot acest deal o singura gradina atarnata.
Despre infaptuirile sale de la Balcic, insasi regina Maria avea sa consemneze in paginile revistei ANALELE DOBROGEI, Anul IX, vol. II/1928:
- Acest colt era fermecator. Si avusei senzatia stranie de a-l fi cautat toata viata si de a-l fi gasit in sfarsit. Un loc de vis. Si intr-adevar acest loc de vis deveni al meu… Pe el am construit o casa alba, modesta, cu acoperisul plat, in armonie cu atmosfera orientala dimprejur. Si am numit-o Tenha Juvah, ceea ce inseamna pe turceste: Cuibul singuratic. Una peste alta, am construit gradini mici, in terasa, fiecare purtand numele unei fiinte iubite: Mircea, Ferdinand, Carol, Elisabeta, Mignon, Nicolae, Ileana, Sandro, Mihai, Petru-Dusan, Helena, George. Fiecare din gradinile acestea pietruite, sunt pline de flori, gradini de amintiri, in care am semanat dragoste, visuri, nadejdi si chiar lacrimi. Aici vin cand sunt obosita, ca sa ma improspatez cu vlaga cand viata mi se pare grea. Poarta mea este intotdeauna deschisa pentru buna venire. Aici toti oaspetii cautatori de frumusete sunt primiti bucuros.
Regina Maria era pasionata de flori si a reusit sa creeze aici o adevarata gradina botanica, cu 3000 de specii de plante, unele rare, dar si cu peste 250 de specii de cactusi, care au transformat locul intr-unul unic in Europa Centrala si de Est. Cele 12 gradini sunt create nu doar pentru frumusete, fiecare aranjament si fiecare planta reprezinta un simbol. Se remarca labirintul cretan, cu materialele de constructie aduse chiar din Insula Creta. Sau Gradina Divina, cu alei pavate cu piatra adusa din Maroc. Atat de mult a iubit Regina Maria aceste locuri ale Cadrilaterului, incat in testamentul sau avea sa treaca, ca ultima sa dorinta, urmatoarele:
- Am cerut fiului meu, Regele Carol II, ca inima mea sa fie adusa si asezata in Stella Maris, biserica ce am cladit-o la marginea marii. Cu trupul voi odihni la Curtea de Arges, langa iubitul meu sot, Regele Ferdinand, dar doresc ca inima Mea sa fie asezata sub lespezile bisericii ce am cladit-o pe malul Marii Negre, in Cadrilater.
Si astazi, dupa atatia ani, daca vizitezi cu ochii deschisi aceste locuri si apelezi si la putina istorie, fiecare coltisor din vechiul Balcic iti spune o poveste. Si nu trebuie sa uiti ca aici era raiul artistilor interbelici, pe care Regina Maria i-a incurajat si sprijinit toata viata. Si ce mare dreptate are istoricul Lucian Boia atunci cand afirma:
- In ultimii ani, la Balcic se petrece si un fel de recuperare romaneasca. Dupa ce fusese complet pierdut si dat uitarii, printr-o miscare de balans a istoriei, Balcicul parca vrea sa se reintoarca putin. Se aude din nou vorbindu-se romaneste, fenomen explicabil, fiindca cei mai multi dintre vizitatori sunt romani. Pe cand Balcicul era romanesc, multi bulgari nu vorbeau romaneste. Nu-i nimic, invata acum. Cel putin cei care lucreaza in hoteluri, restaurante si magazine cu suveniruri. Regina Maria se bucura de toate onorurile - de onoruri turistice, indeosebi. A redevenit patroana locurilor. Cel mai modern dintre hoteluri ii poarta numele. Peste tot se vand gadgeturi de tot felul cu chipul ei.

Sursa: costeltudor.ro