Printre cele mai cunoscute si in acelasi timp cele mai "noi" tipuri de infractiuni sunt cele care au loc pe internet. Romanii si-au creat imaginea unora dintre cei mai capabili "hackeri" din lume, alaturi de cei rusi si asiatici. Infractiunile electronice acopera o paleta larga de tinte, de la spargerea codurilor unor carti de credit pana la spargerea bazelor de date ale unor institutii precum Pentagonul sau NASA. Pagubele create de asemenea infractori se cifreaza in fiecare an la miliarde de dolari.

Opinia generala in privinta hackerilor este cea conform careia acestia sunt pasionati ai informaticii care au ca scop spargerea anumitor coduri, baze de date, pagini web. In majoritatea statelor lumii ei sunt considerati infractori de catre autoritati, in special datorita faptului ca tintele predilecte ale atacurilor lor sunt reprezentate de sisteme importante care detin informatii secrete, iar dupa ce un asemenea sistem a fost spart, informatiile sunt publicate pe internet devenind informatii publice. Intre hackeri exista un anumit "cod neoficial de legi" , in general bine cunoscut si respectat. El se bazeaza pe principiul conform caruia adresele si informatiile cu caracter personal nu trebuie atins, respectandu-se astfel dreptul la intimitate. O curiozitate in lumea informaticii este reprezentata de asa numitele "palarii albe" (White hats), adica hackerii care sparg un cod, o baza de date sau un sistem informatic doar pentru a evidentia slabiciunile acelui sistem. Dupa ce sistemul a fost spart, detinatorul este informat, iar hackerul ajunge in general angajat al firmei respective, pe post de consultant in securitatea informatiei. Spre deosebire de white hats, hackerii amatori reprezinta intr-adevar un pericol pentru societate. Datorita nevoii lor de recunoastere in aceasta societate paralela, ei ataca adrese de e-mail, banci, reusind sa blocheze sau chiar sa distruga total asemenea "baze de date". Sunt foarte cunoscute atacurile acestora asupra gigantilor Yahoo si Hotmail, atacuri care au dus la blocarea pentru mai multe zile a adreselor de e-mail a milioane de oameni si pagube financiare de cateva sute de milioane de dolari, totul in numele distractiei.

Greu de prins si in acelasi timp foarte costisitor

Unul din motivele pentru care foarte multi hackeri scapa justitiei este legat de costul urmaririi si prinderii acestora. FBI estimeaza ca pentru a prinde un hacker se cheltuie aproape 200 de mii de USD, de aceea infractiuni sunt considerate doar acele care creaza pagube de peste 5000 de dolari. Exemplul elocvent in privinta costurilor unei asemenea operatiuni este ancheta politiei olandeze care a dus la prinderea lui Holleder, care a costat ministerul Public din aceasta tara aproape 70 de milioane de euro.