Ion Iliescu: Romania, de la totalitarism la presedintia prin rotatie a Consiliului Uniunii Europene
Este drumul parcurs de natiunea noastra in cele trei decenii scurse de la Revolutia Romana din decembrie 1989. Poate ca unora li se pare ca ne-a luat prea mult timp sa ajungem aici. Timpul istoric ne spune altceva. Este o realizare incredibila pentru poporul roman, dupa o schimbare radicala de sistem politic si economic, in conditii de instabilitate geo-politica, de reasezare a raporturilor de forte la nivel global. Ea a fost posibila in primul rand prin acceptarea de catre cetatenii romani a costurilor economice si sociale ale tranzitiei, si imi place sa cred ca manifestarile de joi seara, de la Ateneul Roman, au fost, inainte de orice, un omagiu adus simplilor cetateni, care au facut posibila implinirea acestui proiect national. A fost, cred, si un omagiu adus tuturor celor care - politicieni, intelectuali publici, oameni din societatea civila - au contribuit la definirea proiectului strategic al Romaniei, imediat dupa Revolutie: aderarea europeana si euro-atlantica. Indiferent de convingerile lor politice si ideologice, de viziunile lor despre viitorul tarii, despre sisteme de guvernare, au reusit sa se aseze deasupra lor, si sa construiasca un consens in privinta aderarii Romaniei la UE si la NATO. Consensul de la Snagov este expresia cea mai luminoasa a politicii acestor ultimi 30 de ani. El a fost opera colectiva, ca si Unirea, si dovedeste ca numai prin solidaritate ne putem atinge obiectivele interesului national. Se cuvine sa ne amintim, acum si aici, si de prietenii Romaniei, fara de care nu am fi reusit ce ne-am propus. Este vorba in primul rand de presedintele Frantei, François Mitterrand, si de cancelarul Germaniei, Helmut Kohl. Viziunea lor despre viitorul Europei, tenacitatea cu care au urmarit aducerea Estului european fost comunist in randul familiei europene, ajutorul dat Romaniei, raman un punct de reper in istoria post-comunismului. Este vorba si de aliatii nostri americani, care, prin Parteneriatul Pentru Pace, au oferit Romaniei nu doar perspectiva aderarii la NATO, ci si garantii de securitate, care ne-au ajutat in procesul de aderare. Spuneam, nu o data, ca aderarea la UE a fost marele proiect strategic al Romaniei, dupa iesirea din totalitarism. Acest proiect s-a incheiat joi, simbolic, la Ateneul Roman. Pentru Romania trebuie sa inceapa un nou capitol: cel al integrarii europene. Adica un nou proiect, in care tara noastra sa contribuie pe deplin, cu idei si solutii, la reforma Uniunii, la progresul ei. Ar fi trebuit sa ne definim, deja, profilul nostru, ca tara, in concertul european. Presedintia prin rotatie a Consiliului European ne pune la incercare capacitatea administrativa, viziunea politica si solidaritatea, ca natiune. Vom vedea care ne sunt punctele tari, care ne sunt slabiciunile. Sper ca vom realiza, in sfarsit, ca nu confruntarea, ci consensul, face lucrurile sa progreseze in sensul dorit de noi, toti. Romania nu este nici eurosceptica, acum, si nici deziluzionata de aderare. Este doar realista, s-a maturizat, politic si social, abordeaza critic realitatea, si asta este bine. Va ramane sustinatoare a proiectului european atata vreme cat el va genera buna guvernare, prosperitate, va reduce decalajele de dezvoltare si polarizarea economica si sociala. Criza prin care trece acum Uniunea nu are cum sa nu aiba ecouri si in Romania. Dar putem alege sa fim parte a solutiei pentru problemele Uniunii, si nu generatori de noi probleme, cum este cazul Brexitului. Pentru asta noua generatie de politicieni din Romania trebuie sa dovedeasca responsabilitate si angajament in slujirea interesului public si a binelui comun. Uniunea Europeana nu poate fi tap ispasitor pentru neputintele noastre, pentru esecurile noastre, pentru egoismul si iresponsabilitatea unora sau altora dintre liderii politici, de la Bucuresti sau de la Bruxelles. Este nevoie, mai mult decat oricand, de solidaritate. Si de democratie in functionarea institutiilor politice si economice ale natiunilor si ale Uniunii. Criza proiectului european, reala, este inainte de toate, o criza a democratiei. Si nu poate fi rezolvata cu masuri de forta, cu reducerea la tacere a vocilor critice, cu etichetarea celor care au o alta viziune despre Uniune si despre problemele ei. Un populism nu poate fi combatut tot cu un populism, fie el si de sens opus. Iar reforme de genul Europa cercurilor concentrice nu pot creste sustinerea cetatenilor pentru Europa. Cred ca a venit vremea sa ne intoarcem la politica, sa ne vindecam de iluzia tehnocrata. Pentru ca politicul poate fi controlat democratic de popor, tehnocratii, nu, ei nu-si asuma erorile si deciziile gresite, nu raspund in fata nimanui. Spun aceste lucruri si pentru ca urmeaza alegerile europene, alta incercare pentru presedintia Romaniei. Demnitatea de europarlamentar nu este, nu poate fi, o recompensa pentru niste politicieni, sau clienti ai lor, ci o implinire pentru cariere politice exemplare, in slujba cetatenilor si a natiunilor europene. Este momentul ca elitele politice sa se intalneasca din nou cu cetatenii, pe agenda publica, si cu un proiect comun, acela al integrarii europene, de care sa se bucure toti membrii Uniunii. Sunt convins ca Presedintia Romaniei va fi un succes, pentru ca avem si mandria, si demnitatea, de a arata ca nu de putine ori am fost judecati gresit, ca romanii pot oferi Europei valori si proiecte, cu fata la viitor.

(Sursa: ioniliescu.wordpress.com)