Moshe Mordechai blog: Statul si gaura - o discutie despre regulat (Autor: Daniel Octavian Bejan)
Nunta fara incaierare si conversatie fara injuraturi nu exista. Nu la romani. La noi si cand dai binete e musai sa slobozi o vorba de masa, altfel se cheama ca esti ori bolnav, ori grabit tare. Ca doar n-o sa-l intrebi pe al cu care te-a intalnit ce mai faci?, asa, simplu, intr-o doara, de parca te ustura la gingie. Nu, il intrebi cumsecade: ce lupa mea mai faci? Iar el musai iti raspunde: bine, in lupa mea. Fara cuviincioasa pulisire, adicatelea de treaba trimitere la cumatra lupa, se cheama ca e vorba de parastas. O alta regula de fonta e ca musai, dar musai, tot rumanu' tre' sa-si dea parerea despre orice (bunaoara cam cum fac eu acum), se pricepe, nu se pricepe, il priveste, nu-l priveste. Fie ca e vorba despre zonele erogene ale caramizii, fie ca se discuta despre obiceiurile de nunta la nutrii, musai trebuie sa traga si omul nostru o bagare in seama care inceapa cu eu cred ca ar trebui. Sa vedem, de-un paregzamplu, o declaratie a celui mai Iohannis dintre romani.
- Inca nu este randul meu sa ma exprim. Va veni randul meu sa ma exprim. In acest context, cred ca este foarte important sa reiterez un lucru in care cred: eu provin dintr-o minoritate etnica si dintr-o minoritate religioasa. Cred ca trebuie sa revenim la toleranta si acceptarea celuilalt, acceptarea celuilalt cu bune si rele, nu suntem toti la fel. Nu toate grupurile etnice si religioase sunt la fel. Este gresit sa dam ascultare sau sa mergem pe calea fanatismului religios si a solicitarilor ultimative. Eu nu cred in ele si nu le sprijin. Sunt adeptul tolerantei, increderii si deschiderii fata de celalalt.
Frumos zis. Da' frumos foc! Acum hai s-o luam la citit pe indelete. Mai intai omul stabileste ca nu i-a venit randul sa dea din clanta, ca va veni si vremea aia, dar acum e inoportun. Apoi, in fraza imediat urmatoare, fix asta face, da din clanta peste rand. Neamt serios, lucru bine facut, monser!
- Eu provin dintr-o minoritate etnica si dintr-o minoritate religioasa. Cred ca trebuie sa revenim la toleranta si acceptarea celuilalt, acceptarea celuilalt cu bune si rele, nu suntem toti la fel.
Trancanind despre nevoia de toleranta, domnul respectiv tine sa ne dea aducere aminte ca el insusi face parte dintr-o minoritate etnica, dintr-o minoritate religioasa, inainte de a ne da mustrare pentru lipsa de toleranta. Pai, ba musiu, daca ai putut deveni presedinte, chiar asa, minoritar fiind, nu e asta tocmai o dovada a tolerantei si nu cumva te-ai trezit acum vorbind ca prostul cu sina de tramvai? Reactia lui Iohannis vine in urma unei petitii prin care un numar important de romani solicita statului sa reguleze el chestiunea familiei. Treaba lor. E dreptul lor cetatenesc de a solicita inclusiv asta. Nu inseamna ca au si dreptate, cum nu inseamna ca nu au. Personal cred ca nu e treaba statului sa decida cine si ce gauri are voie sa reguleze, la fel cum socotesc ca, la acest moment, o discutie despre casatoriile dintre homosexuali este inoportuna. De ce au semnat oamenii aia o astfel de petitie? Ca vine dintr-o convingere religioasa ori din alt motiv, e irelevant, presedintele poate lua nota de existenta acelei petitii si in rest poate sa taca. Toleranta incepe cu dreptul acelor oameni de a face o petitie. Nu e treaba presedintelui sa stabileasca daca au dreptate, daca acea credinta a lor e dreapta sau nu. Chiar daca suntem in dezacord cu opinia formulata de acei oameni, este inadmisibil sa le raspunzi pe un ton insultator cand stai intr-o vila reamenajata si pe banii lor. Toleranta si deschiderea fata de ceilalti incepe cu asta. O declaratie corecta, venind de la presedintele tarii, ar fi fost una in care lua nota de existenta petitiei si sugera ca astfel de subiecte necesita o dezbatere publica. Punct. Nu e el gaozul intelepciunii sa stabileasca ce e corect si ce nu, la fel cum nu ii este permis sa eticheteze drept fanatism religios faptul ca niste cetateni, nu putini, au o parere. Cei care au semnat acea petitie, in opinia mea, gresesc crezand ca e treaba statului sa decida alaturi de cine poate cineva sa-si traiasca viata. Biserica da, poate, trebuie sa-si defineasca propria morala. asta e rolul ei, dar asta doar in raporturile sale cu credinciosii sai, fara a avea si dreptul de a impune politica statului. Iohannis se trezeste vorbind, pentru ca, nu-i asa, el e statul, el stie, el e buricul pamantului. Cea dintai obligatie a unui presedinte este aceea de invata, iute, ce nu are voie. Si nu are voie sa insulte milioane de cetateni, chiar daca, la nivel personal, se poate situa in dezacord cu ei. Nu are voie sa uite ca ordinea constitutionala e definita tocmai de vointa cetatenilor, nu de toanele sale. Si mai ales nu are voie sa invoce intoleranta unui popor care i-a oferit un trai de huzur, pe care inca nu a facut nimic ca sa-l merite, fara ca vreo clipa statutul sau de minoritar sa fie un impediment.

Sursa: moshemordechai.eu