Magazin: Lumea absurdului (Autor: GEORGE CUSNARENCU)
Cand vorbim despre absurd vorbim despre suprarealism, dar sa nu-i uitam pe Kafka, din afara curentului, pe Beckett sau pe inaintasul suprarealistilor, Lawrence Sterne. Eugene Ionesco, scriitorul francez nascut la Slatina este cunoscut pentru scrierile lui de teatru absurd, Cantareata cheala, Lectia, Scaunele sau Regele moare. Recent, aceste piese au aparut intr-o editie lansata de editura Humanitas, in traducerea lui Vlad Russo si Vlad Zografi.
Despre Eugene Ionesco si literatura absurdului a scris cel mai bine chiar el: S-a spus ca sunt un scriitor al absurdului; exista pe lume cuvinte care trec din gura in gura, e si asta un cuvant la moda, care se va demoda. Oricum, el e de pe-acum suficient de vag pentru a nu mai insemna nimic si pentru a defini totul. Daca nu voi fi uitat, peste catva timp, va exista un alt cuvant care va trece din gura in gura, un alt cuvant primit de-a gata, care ne va defini, pe mine si pe altii, fara sa ne defineasca. De fapt, existenta lumii mi se pare nu absurda, ci de necrezut, insa inlauntrul existentei si al lumii se poate vedea limpede, pot fi descoperite legi si stabilite reguli 'rezonabile'. Neintelesul nu apare decat atunci cand te intorci la izvoarele existentei, cand te asezi pe margine si o privesti in intregul ei.

Un anotimp intarziat

Radu Sergiu Ruba s-a nascut la Ardud in judetul Satu Mare in anul 1954. La 11 ani si-a pierdut complet vederea si cu toate acestea a absolvit Facultatea de limbi straine la Universitatea Bucuresti, iar in anul 1983, a debutat literar cu volumul de poezie Spontaneitatea inteleasa. Autor de mai multe volume de proza si de poezie, Radu Sergiu Ruba este prezent la Editura Humanitas cu volumul de povestiri O vara ce nu mai apune. Despre carte, Radu Paraschivescu scrie: Borges insusi n-ar fi putut s-o spuna mai frumos: 'Nu exista paradis in absenta luminii'. Dupa cum nu exista intreprindere mai delicata si totodata aventura mai palpitanta decat intoarcerea pe urmele propriilor pasi. Radu Sergiu Ruba face acest drum sprijinindu-se mai mult pe retina memoriei decat pe memoria retinei. Prozele lui deschid carari spre o lume populata de personaje asupra carora timpul si-a facut lucrarea dupa cum a poftit. Ruba extrage amintiri din malul trecutului, le spala in soarele unei zile de toamna si le asaza pe catifea, sub ochii nostri, ca pe niste tandari de pietre pretioase. Forta evocatoare si talentul confesiv fac din O vara ce nu mai apune pasaportul spre tinuturi si oameni din alt loc si din alt secol.
La editura Humanitas Fiction, coordonata de talentata poeta si remarcabilul editor Denisa Comanescu, au aparut cateva noi volume de proza care merita pomenite. Este vorba, mai intai de cartea lui Giuseppe Berto, Raul ascuns, in traducerea Smarandei Bratu Elian, cel mai cunoscut roman al scriitorului italian. Imediat dupa publicare, Berto a beneficiat de o calduroasa primire atat din partea publicului, italian si strain, cat si a criticii, fiind distins cu doua dintre cele mai prestigioase premii literare italiene: Viareggio si Campiello. Raul ascuns a fost ecranizat in 1990 de regizorul Mario Monicelli. Raul ascuns reconstituie cu luciditate si umor cura psihanalitica menita sa-l vindece pe autorul-protagonist de depresie.
Totodata insa, Giuseppe Berto ne propune o originala si rascolitoare radiografie a suferintei ca atare, precum si o pasionanta readucere la viata a Italiei din secolul de curand incheiat, cu neimplinirile si frustrarile societatii ei in tranzitie. Al doilea volum, recent lansat de editura, este cel semnat de Paolo Giordano, intitulat Corpul uman (in traducerea lui Vlad Russo). Dupa Singuratatea numerelor prime, Paolo Giordano continua sa exploreze ipostazele fiintei umane cu acest roman coral, orchestrat magistral, care confirma talentul sau stralucit, scrie publicatia Le Figaro. Prezent pe langa trupele italiene stationate in Afganistan pentru un reportaj, Paolo Giordano s-a intors acasa cu ideea unui roman despre viata intr-un avanpost din valea Gulistan.
A impartit cu tinerii soldati conditiile traiului de cazarma, le-a citit in ochi golul din suflet si dorinta de a participa la ceva aflat mai presus de ei insisi. A fost martorul supunerii trupului la cele mai dure rigori si abstinente, dar si al comuniunii aproape materiale ivite intre militari, in care fiecare priveste corpul celorlalti ca pe-al sau propriu. Ideea a capatat trup, devenind un roman subtil si tensionat, romanul unei initieri care trece prin experienta aspra a razboiului si a mortii, tradus in peste treizeci de tari. Paolo Giordano scrie in startul romanului sau dedicat tumultuosilor ani de la Stana: In anii care au urmat misiunii, fiecare s-a straduit sa-si faca viata de nerecunoscut, pentru ca amintirea celeilalte, a existentei dinainte, sa-i apara intr-o lumina falsa, artificiala, si ca sa se convinga ca nimic din tot ce se intamplase nu fusese adevarat, sau macar ca nu li se intamplase lor.