Rodica Mandache (Jurnalul National): Paunescu 70

Paunescu a fost dulce, amar, sensibil, rau, generos, poltron, plin de candoare, tandru, cu tenebre

La Craiova a fost evenimentul. Ar fi implinit 70 de ani. O strada o sa-i poarte numele. Un bust a fost dezvelit. Primarita Craiovei, Olguta Vasilescu, frumoasa si tanara cu pretuire si efect si cu respect pe care rar il intalnesti la un om foarte ocupat din puterea instaurata, s-a ocupat de aceasta sarbatoare. Si s-a ocupat serios si tandru cum numai o femeie tanara si frumoasa se poate ocupa.

"In memoriam" era protocolar prezentata de catre academicianul Eugen Simion. Impresionant pentru mine, eram prietenii si admiratorii lui Paunescu veniti de la Chisinau. Printre ei era domnul academician Mihai Cimpoi, poetul N. Dolipe. Despre Paunescu nu se poate vorbi conventional si oricum e un om - puzzle. Fiecare vorbitor povestea despre alta piesa ce-l forma pe poet. Parti care semanau si nu semanau. Pe un poet il prezinta "poezia" lui, opera lui. Si la acest poet slava domnului Dorel Visan a avut un recital facut in urma cu 40 de ani care a fost oprit politic, dupa ce s-a jucat la Teatrul de papusi, spectacolul fiind la index. Tentele pe care le spunea acest actor mare erau demult, erau curajoase, erau stranii, erau dureroase. Cuvintele erau insirate intr-un fel ca deveneau de un potential uluitor. Cuvintele deveneau o splendida voce si aveau stiinta academica de a ne incanta pe noi.

Eram electrizati. Asa era si actorul, cu vocea lui, cu talentul si drama lui. Poezia are un taram al ei, un taram fermecat unde credinta si respectul pot influenta lucrurile. Era cald in foaierul teatrului din Craiova. 40 de grade. Nimeni nu vroia sa plece. Ana-Maria Paunescu si mama ei Carmen Paunescu erau ca niste preotese care oficiau. A fost un concurs de poezie. A fost castigat de Adrian Fratila "La arat vazduhul". Paunescu a fost dulce, amar, sensibil, rau, generos, poltron, plin de candoare, tandru, cu tenebre. Avea toate adjectivele bune versus rele. Altfel de unde sa-si traga radacinile acestei poezii atat de frusta, capabila sa accepte adevarul, curajosa, trista, foarte trista si extrem de inteligenta. I-am auzit recitand Paunescu din cand in cand pe Olga Tudorache, Eusebiu Stefanescu, Tudor Gheorghe, Dorel Visan. Fiind mari, dadeau poeziei o dimensiune de suflet luptator.

In lunga si ploioasa noapte deci
In noaptea secolului XX
In noaptea marilor faradelgi
Prin care si tu tara noastra treci
Cand nu Balcescu se nascu ci noi
Cand nu Viteazul se nascu ci noi
Cand ne vazuram cu lumina
Ca de placere mi se umfla nara
Aflaram ca se poate intreba
De-alungul si de-a latul cineva
Pe mana cui, in grija cui e tara!

Ce se poate spune? O mare taina nepatrunsa poezia dar pe care o intelegem atat de bine cu sufletul. Sau curajul avut! Cine l-a mai avut? Dar mersul lui inainte a fost meandrat. Nu temperamentul debordant. A fost atat de poetic si de dureros cand ii spune doctorul Bradisteanu la sfarsit " Trupul meu este acum intr-o suferinta". Disparand el in 2010 a disparut si o coordonata a generatiei mele, acea instabilitate febrila, acea uimire, acel patriotism, rasuflu maiakovskian. "Am dreptul la furia mea. Imi tin de limbaj al sufletului". Fiecare intanire cu poezia lui e pretioasa si unica. Pentru ca in viata cea de toate zilele te simti crispat, imobil, dar inauntru simti ca dansezi.

Si dragostea de tara!
De-a lungul secolelor, noi romanii am fost deseori rasfirati, separati, alungati si nu arareori socotiti morti si exterminati.
Si atunci intervin poetii si exorcizeaza raul. In felul lor.
Regresam!
Nu-i nimic. E-n regula
Mai asteptam 200 de ani
Ce-o sa fie?
Un biet accident isotric
O socoteala matematica gresita
Suntem in estul Europei.
Nu uitati
Rusii da! Maghiarii da!
Polonezii da! Bulgarii da!
Noi nu!
Noi nu progresam ca se interpreteaza
Cand nu voiau vecinii
Noi nu puteam, n-aveam voie
Cand vor vecinii
Nu vrem noi! N-avem nevoie!
Asta e! Asa suntem noi!
Ai dracului! Dati in paste!
Nu-i nimic! E-n regula!
Mai vedem noi. Aveti rabdare
Nu mai bateti din picioare
Nu va pripiti
Noi regresam cu talent
Noi nu ne luam dupa nimeni
Decat atunci cand regreseaza
Aveti rabdare
Nu chemti salvarea
Nu cracniti
Regresati cu noi
Inapoi Mars
200 de ani! Atat! Ce-o sa fie?

Razbate de sub sarcasm, manie o durere inspaimantatoare
"pentru acest prea trist popor
sa fie fericit"
Sau acel ciclu cutremurator despre problema taraneasca care
" e singura problema
nerezolvata
De la inceputul lumii
Si pana azi
Niciodata taranii n-au trait
Asa cum meritau
Sa traiasca
Au fost mereu considerati
Mai ieftini
Decat erau! "

De cate ori a cazut acest subiect
Pe tezele liderilor
De atatea ori nota lor a scazut.....

E o privire direct in ochii celui ce intreaba. O privire energizanta. Craiova 2013. Am fost cu cativa studenti care si-au ales poezii in care s-au regasit, citind multe altele. Erau tineri, frumosi, nestiutori, proaspeti si cuminti. Asa cum l-am stiut pe Paunescu, capricios si paradoxal sper sa-i fi ajuns la inima. Ramane un secret fierbinte. Inchei incercand sa spun sa nu mai fim atat de disperati, daca un poet atat de mare s-a nascut aici si a fost contemporan cu noi.

Instrainare

V-ati invatat sa spuneti ca e soare
Ca tara noastra-i plina de lumina
V-ati insusit nevolnica rutina
De-a crede in cuvinte sunatoare
Dar voi va asumati aceasta vina
Din care pan la urma se si moare
De a minti si toti si fiecare
Cand stiti ca tara noastra ni-i straina
Si ca si pasarile migratoare
In ea au mai incetat sa mai revina.