Interviu cu prof. dr. CONSTANTIN CIUTACU, fost secretar de stat, director la Institutul de Economie al Academiei Romane / Sursa: formula-as.ro
Am trait ca intr-un vis un sfert de secol de sperante neimplinite. Cand s-au dus anii?! Suntem mai saraci si un pic mai batrani. Statul este bolnav, iar economia cata a mai ramas este din nou in recesiune; firmele dau faliment cu miile, investitiile scad vertiginos, capitalismul autohton are o reteta secreta, originala, dar pierzatoare, la fel ca democratia. Romania nu este, cum ne-am fi asteptat, tigrul economic al Europei Centrale si de Est. Cine ne-a pus bete in roate? Nu cautati raspunsuri pe Google. Cauza e aici, la noi, in perfidia cu care ne-au dirijat politicienii romani. Niciodata in istorie clasa politica romaneasca n-a fost mai rupta de popor si mai putin iubitoare de tara. Un fost ministru secretar de stat, neimplicat politic, actualmente director la Institutul de Economie al Academiei Romane, Constantin Ciutacu, are curajul sa puna degetul pe multe dintre ranile care ne dor de 25 de ani.

- Multi au uitat iar altii n-au stiut niciodata: cum statea Romania, din punctul de vedere al integrarii economice cu tarile dezvoltate, in 1989?

- In 1989, infrastructura industriala situa Romania in primele 10 tari din Europa. Exista platforma Pipera, creata de francezi, unde se construiau calculatoare; autocamioanele si autobuzele fabricate la Brasov si Bucuresti erau patente germane; avioanele ROMBAC erau cumparate de la englezi; locomotivele de la Electroputere Craiova erau patent elvetian; la Resita se fabricau motoare de vapoare dupa licenta Renk din Germania; Centrala nucleara de la Cernavoda provenea din Canada. Putem spune, si nu suntem nostalgici, ca incepusem sa ne integram acceptabil cu economiile mari ale lumii. Romania era a treia tara din lume, dupa SUA si Japonia, care fabrica anvelope gigant, pentru autobasculante de peste 110 tone. Doar doua tari din lume faceau suruburi cu bile: Romania si Japonia. Acestea se foloseau in industria nucleara si aerospatiala.

- In 1990, Petre Roman a afirmat ca industria romaneasca era un morman de fiare vechi. Ce am avut si ce am pierdut in ultimii 25 de ani, domnule ministru?
-" A fost cea mai nefericita declaratie de politician de dupa 1989, care ne urmareste pana azi. Referindu-se la industrie, ca e de dat la fier vechi, fostul prim-ministru dorea sa spuna lumii ca intreaga economie a Romaniei comuniste nu merita doi bani. Ale cui interese le-a servit aceasta eticheta? Ca sa combatem aceasta viziune, citam date statistice la intamplare, din diferite domenii: Romania producea 14 milioane de tone de otel in 1985; azi doar 3 milioane; producea 400.000 tone de aluminiu in anul 2000, o prelungire surprinzatoare a succesului din timpul dictaturii; azi produce pe jumatate. Eram recunoscuti ca buni constructori de motoare electrice si produceam, in 1980, 19 milioane de kilowati, fata de 700.000 kilowati in prezent; ieseau pe poarta fabricilor 1.600 de excavatoare (in 1980); nici unul azi. Ieseau 71.000 de tractoare; nici unul azi (am construit fabrici de tractoare in Egipt si Iran, care functioneaza si acum, in timp ce in Romania au murit). Fabricam 600 de vagoane de pasageri pe an (in 1984); azi nici unul. Cat despre vagoanele de marfa, construiam 14.000 de bucati pe an; azi abia 800 (cel putin 100.000 vagoane de marfa au fost taiate si vandute la fier vechi in ultimii ani). In fine, produceam 144 de nave de tonaje diferite; azi, dupa cum se stie, nu mai producem nici una. Sticlaria e prabusita. Sapunul a disparut. De altfel, potrivit statisticii oficiale, dupa anul 2000, au fost exportate 50 de milioane de tone de fier vechi, deseuri de cupru, aluminiu si alte neferoase, in valoare de peste 10 miliarde de euro! Am exportat lemn brut, in valoare de peste 8 miliarde de euro, si alte produse brute (cereale, fructe, animale vii etc.) in valoare de alte 5 miliarde de euro! Prelucrarea acestora in Romania ar fi insemnat crearea a milioane de locuri de munca!

- Ametitoare cifre! Cum stau lucrurile in domeniul petrolului?
- Iata situatia, la zi, in domeniul petrolului: Romania producea 13 milioane de tone de petrol in 1970; azi - numai 6 milioane! Suspect. Cineva nu raporteaza corect. Nu am nici o incredere in aceasta cifra atat timp cat nu stiu daca toate sondele au contor. Au contor, domnilor? Trebuie sa plateasca redevente la tona de titei brut, dar daca scoti 8-10 milioane de tone si raportezi numai 6, cu cat pagubesti statul? Petrolul se scoate mult si se rafineaza in alte tari. De aici, deduceti consecintele: inainte de 1989 produceam 8,5 milioane de tone de motorina, azi producem doar 2 milioane; produceam 10 milioane de tone de pacura, azi nu mai producem nimic. Produceam 500.000 de tone de uleiuri minerale, azi nimic! Pe de alta parte, ati observat ca nici distributia gazelor nu mai este a noastra. Cine masoara productia? Cine masoara distributia?

- Dupa 1990 s-a schimbat peisajul industrial. S-a creat o falie intre marea si mica industrie. De ce s-a intamplat acest fenomen?

- Au venit sfaturi de la competitorii nostri europeni: faceti IMM-uri, dati afara muncitorii din marile uzine; inchideti mamutii industriali; produceti componente, nu produse integrale; faceti cabluri, radiatoare, sisteme de franare si anvelope, nu locomotive si tractoare. Parca intentionat, nu a existat o viziune politica de dezvoltare, ci doar una pentru distrugere; guvernantii si-au indeplinit misiunea cu exces de zel. Nu ma poate convinge nimeni pe mine ca nu a fost totul pe baza de program, o teorie a conspiratiei. UE a fost creata pe baza comunitatii economice a Carbunelui si Otelului. Deci Romania nu putea sa intre in grila europeana cu industria ei siderurgica, de 14 milioane tone de otel. A trebuit lichidata ca un bonus pentru admiterea in UE!
(Va urma)