Senatoarea Gabriela Cretu a sustinut o declaratie politica cu titlul: "Despre drepturi, datorii si raspundere sau sluga la multi stapani", pe care o puteti citi in continuare.

In ultimul timp, am fost frecvent intrebata ce cred despre deciziile privind exploatarea aurului si gazelor de sist, reactiile cetatenilor si raspunsurile autoritatilor la ele. Consideratiile urmatoare reprezinta un succint raspuns.
1. Problema esentiala a acestor luni nu este aurul sau gazele de sist; problema este maniera de adoptare a deciziilor politice si rolul jucat de autoritatile statului in a defini si apara interesul public.
2. Obiectivele urmarite sunt indreptatite dar sunt greu de atins, daca nu imposibil, in contextul prevederilor din acordurile existente. Cresterea independentei energetice ar impune, drept conditie minimala, un acord bazat pe impartirea productiei. Dezvoltarea la care extragerea aurului poate contribui este altceva decat cresterea PIB; dezvoltarea inseamna sustenabilitate economica, sociala si de mediu. Mai simplu, apa se bea, caprele se mananca, aurul, nu. Asa am invatat, de mica, de la unul numit Midas...
3. Cetatenii care ies in strada pot avea dreptate sau pot gresi; ca si noi. Manipularea ingrijorarii lor este posibila; uneori, reala. Ea nu exclude buna credinta a majoritatii si faptul ca manipularea poate fi de ambele parti ale baricadei; nici nu schimba situatia. Functia protestului este de a ne semnala ca exista o problema, nu de a impune solutii; de gasirea solutiilor la ingrijorarile exprimate, autoritatile sunt raspunzatoare. O parte a informatiilor care scot protestatarii in strada au fost puse in circulatie de noi, in anii din urma; daca i-am informat corect, nu avem motive sa spunem ca oamenii gresesc sau sa ne miram ca si-au pastrat optiunile.
4. Minimalizarea sau denaturarea semnificatiei demonstratiilor, este inacceptabila democratic. Cetatenii au dreptul si datoria de a-si exprima punctul de vedere si a-si apara interesele, inclusiv prin nesupunere civica, daca este cazul. Intr-o democratie, oamenii nu sunt cetateni o data la patru ani!
5. Daca, totusi, opozitia fata de exploatarea aurului cu cianuri si fata de fracturarea hidraulica ar fi generata de necunoastere, atunci statul roman este responsabil de organizarea unor campanii de informare corecte si neutre cu privire la avantajele si riscurile exploatarii; orice campanie facuta de partile direct interesate naste, in mod justificat, neincredere; si exista deja destula in societatea romaneasca...
6. Un referendum ar fi fost de preferat. Nu referendumuri locale, caci resursele subsolului nu sunt ale unei anumite comunitati si nu sunt doar ale celor de astazi. Toti cetatenii Romaniei ar fi trebuit sa se pronunte in baza unui principiu - in secolul 21 tarile se legitimeaza nu prin ceea ce au fost ele odata, in trecutul lor; sunt recunoscute pe scena internationala doar daca se presupune ca mai au un viitor. Graba cu care vrem sa exploatam toate resursele si sa privatizam bunurile publice in beneficiul generatiilor actuale contravine acestui principiu.
7. Unii traduc incorect obiectivul independentei energetice printr-unul politic - independenta fata de Rusia; sau in arbitrarea unei batalii SUA-Rusia. Este o capcana. In primul rand, este contraproductiv! Romania este o tara politic independenta, membra a UE, care nu-si doreste vreun razboi, rece sau fierbinte; sper! Pentru cei care cultiva ideologia anticomunismului drept argument, precizam ca in Rusia s-a instalat un capitalism la fel de salbatic ca la noi. In schimb, ca intotdeauna, Rusia este o putere din vecinatate, de vreo 83 de ori mai mare, a carei piata conteaza; mai mult, un proiect national cum este cel de apropiere a Moldovei de UE, cu care ne tot laudam, nu se poate face fara rezolvarea problemei transnistrene in care pozitia Rusiei este esentiala. In al doilea rand, argumentul antirusesc/antiamerican e contrafactual; si ridicol! Nu doar Chevron exploreaza ci si companii controlate de Gazprom (NIS), austriece, ungare, etc...
In concluzie, dragi colegi,
8. Avem dreptul, datoria si responsabilitatea de a nu gandi ca de obicei, adica cu multe orgolii personale si putine interese publice ci, dimpotriva, sa luam decizii cu bataie pe termen lung si cu perspectiva mai larga.
In comedia lui Goldoni, sluga la doi stapani, vesnic flamanda, incepe prin a manca pisica stapanei; in realitatea deloc comica a acestei perioade exista riscul, gandind ca punem ceva pe masa, sa sfarsim prin a ne inghiti viitorul!