MAGAZIN: O prezenta multimilenara
(Autor: DAN D. FARCAS)
Discutand ipoteza hipercivilizatiilor, spuneam ca aproape sigur reprezentantii sai au explorat si inventariat Galaxia noastra, pana la cel mai mic detaliu semnificativ, inca de milioane de ani. Ne putem deci intreba - nu cumva Pamantul si vietatile sale au fost luate, inca de atunci, sub ocrotirea lor? In articolele anterioare am examinat doua dintre magiile care ar dovedi ca sunt aici: fenomenul OZN si rapirile. Vechimea acestei prezente ar putea fi argumentata prin documente si traditii. Multe scrieri vechi, care au supravietuit pana in prezent, se refera la evenimente aeriene inexplicabile. O antologie recenta a acestora, scrisa de Jacques Vallée si Chris Aubeck, contine 500 de cazuri OZN selectate, produse in 3500 de ani. Astfel, in 1460 i.Hr. Thutmosis III a invins dusmanii sai in Asia, ajutat de un eveniment ceresc miraculos. In 1347 i.Hr., faraonul Akhenaton a vazut un disc stralucitor coborand din cer si s-a auzit un glas, enuntand niste porunci. Conform unei carti a lui Julius Obsequens, scrisa in secolul al IV-lea, in anul 464 i.Hr., la Roma, a aparut un foc pe cer, cu forme si figuri ciudate, inspaimantandu-i pe martori s.a.m.d.

Vechi incidente moderne

Tot Jacques Vallee a fost probabil primul care a sesizat, inca in anii 60, faptul ca intalnirile OZN sau rapirile nu sunt decat forme moderne pentru niste incidente care s-au petrecut in mod constant de-a lungul intregii istorii a omenirii si care au intrat in memoria colectiva sub forma unor basme cu pitici, zane, iele, spiridusi, gnomi s.a.m.d. El scria:
- Ocupantii OZN, la fel ca zanele din vechime, nu sunt extraterestri. Ei sunt locuitori ai unei alte realitati . Puterea pe care o atribuim azi celor din farfuriile zburatoare a fost candva proprietatea exclusiva a lumii zanelor.
Jacques Vallee mai scrie:
- Ceea ce vedem aici nu este o invazie extraterestra, el este un sistem spiritual care actioneaza asupra oamenilor si foloseste oamenii . Opinia mea este ca exista un sistem de control spiritual al constiintei umane si ca fenomenele paranormale, cum ar fi OZN-urile, sunt una dintre manifestarile sale. Nu pot spune daca acest control este natural si spontan, daca este explicabil in termeni de genetica, de psihologie sociala sau alte fenomene obisnuite â€" sau daca este artificial in natura sa, aflat sub puterea unei vointe supraumane. El ar putea fi determinat in intregime de legi pe care nu le-am descoperit inca. Desigur, pentru cei care tin la pacea mintii lor, calea cea mai simpla va fi sa nege realitatea tuturor acestor fapte.
Folcloristul Thomas Ed. Bullard Ph.D., care si-a dat doctoratul la Universitatea statului Indiana cu o teza asupra OZN-urilor si a corelatiei lor cu teme din folclor, a subliniat si el ca in multe traditii, zanele rapesc oameni si-i duc in regate subpamantene, in care timpul se scurge cu o alta viteza decat pe Pamant. In foarte multe traditii populare, fiinte venite de pe un alt taram fura sau inlocuiesc copiii si/sau se impreuneaza cu pamantenii. Toate aceste motive sunt si permanente ale rapirilor OZN moderne. Putem intalni astfel de mituri peste tot, inclusiv la aborigenii australieni, la pigmei ori la eschimosi, dar si in folclorul multor popoare din Europa. Similitudinea tuturor acestor traditii cu fenomenul OZN este izbitoare si cu greu ar putea fi atribuita doar fanteziei populare sau unor simple coincidente.
Si in traditiile folclorice romanesti pe care le cunosc, exista roti de foc, care se ivesc noaptea din cer, se rotesc cu o viteza fascinanta si se transforma, la atingerea pamantului in fiinte cu aspect uman, exista zburatorii, exista si copilasi care apar de nicaieri ca tovarasi de joaca si apoi dispar fara urma s.a.m.d. Padurile din Romania au fost considerate dintotdeauna populate de fiinte feminine numite iele, care rapesc tineri sau copii, Aceste traditii au fost studiate si descrise in detaliu de invatati romani precum Dimitrie Cantemir, Mircea Eliade, Nicolae Densusianu etc. Aparitiile predilect nocturne, originea aeriana, rotirea luminoasa, atractia fata de sursele de apa, reziduurile pe care le lasa in urma lor, afectarea copacilor din jur, zgomotul insotitor ca de cimpoi, viteza fantastica de deplasare, rapirea unor oameni, dar si componenta sexuala mentionate in cazul ielelor, prezinta similitudini izbitoare cu fenomenul OZN, care greu s-ar putea atribui unor simple coincidente.
Cunosc si mai multe asemenea istorii cu iele, in Romania zilelor noastre. De pilda D.B. povestea ca s-a intalnit, nu departe de orasul Sighetul Marmatiei, la varsta de 6 ani, dar si dupa aceea, cu faimoasa Fata Padurii, o zana de tipul ielelor, cunoscuta in intreaga regiune Maramures. La una dintre intalniri, cu doi martori, ea a fost vazuta coborand dintr-un OZN, in care s-a intors apoi. Conform credintelor populare, dupa dansul ielelor, in iarba ramane un inel ars. Acest lucru ne atrage atentia asupra unui alt fenomen: cercurile in lanuri. In campurile de grau, orz sau secara, in timpul recoltarii, dar uneori si in fanete, apar cercuri bizare, adesea multiple, in care spicele sunt culcate la pamant. Recent, ele formeaza pictograme geometrice tot mai complicate si stranii, de o frumusete surprinzatoare. Fenomenul e foarte vechi. Se pare ca primul document in care se vorbeste de cercuri in lanurile de cereale, dateaza din anul 815 si a fost redactat la Lyon. Iar intr-o gravura publicata in 1678 este infatisat un asa numit diavol secerator care culca niste spice la pamant, formand doua cercuri concentrice, intr-un camp de ovaz. Vechile traditii ale tuturor popoarelor mai spun ca primii oameni au fost creati de zei. Dar, in multe culturi, exista si aluzii la faptul ca, in continuarea acestui act primordial, s-a desfasurat si o permanenta activitate de imbunatatire a speciei umane. Eroii Greciei antice au fost considerati hibrizi, aflati deasupra standardelor, nascuti din mame pamantene si tati coborati din Olimp. Incepand cu zeitatile sumeriene (sau demonii) Lilu si Lilitu, continuand cu incubii si sucubii din mitologia romana (sau cu zburatorul din folclorul nostru), traditiile populare pomenesc de fiinte fabuloase de pe un alt taram, care vin noaptea, pe furis, in paturile femeilor, respectiv ale barbatilor, pentru a se impreuna. Jacques Vallee a descoperit ca, intr-un calendar francez din secolul XV, exista imagini in care demonii sunt infatisati strapungand abdomenul unor victime, cu ace lungi, exact ca in rememorarile unor martori rapiti de OZN-uri.

Intamplari aproape normale

John Mack a observat ca, in societatile traditionale, care nu fac o distinctie neta intre lumea materiala si lumea spirituala, fenomenul OZN, ca si intalnirile cu umanoizi care coboara din cer sunt considerate fenomene aproape normale, care nu merita sa fie raportate. Si eu insumi, ca si colegii mei, am constatat aceasta atitudine a populatiei, in anumite comunitati rurale, relativ izolate, din Romania. Profesorul Mack opina ca cei care sunt rapiti de OZN-uri in zilele noastre continua o traditie bine documentata a unor ascensiuni si comunicari extraterestre. In cartea sa Passport to the Cosmos, el examineaza in detaliu cateva exemple in acest sens. Vusamazulu Credo Mutwa (n.1921), un sangoma, vraci de nivel superior din Africa de Sud a povestit ca a suferit o rapire in tinerete. Zulusii cunosc de mii de ani astfel de incidente numind vizitatorii mantindane. Un alt exemplu era Bernardo Peixoto (1933-2011) care, crescut ca viitor saman in jungla braziliana, s-a intalnit cu asa numitii ikuyas, mesageri ai Marelui Spirit, care sunt trimisi deoarece noi n-am fi capabili sa ne confruntam cu acea imensa energie, in mod nemijlocit.
Contactat si de vindecatori si conducatori ai populatiilor indigene din Statele Unite, Mack a inteles ca asa-numitele rapiri OZN sunt pentru ei familiare din vechime. Cand Mack a intrebat cum se face ca aceste credinte nu sunt cunoscute nici mediilor academice, nici cercetatorilor fenomenului OZN, i s-a raspuns ca, pentru nativii americani, subiectul este sacru si nu poate fi discutat cu oricine. In plus, opiniile lor, despre fiinte venind de pe un alt taram nu sunt luate in serios de invatatii albi, fiind etichetate doar ca folclor, iar ei nu doresc aceasta. Mack citeaza intre altii pe Wallace Black Elk (1921-2004), vindecator cunoscut din tribul Lakota, din SUA, care spunea:
- Oamenii de stiinta numesc asta OZN, pentru ca nu sunt instruiti; au pierdut contactul cu intelepciunea, cunoasterea, puterea si harul; ei trebuie sa vada totul cu ochiul liber, dar au pierdut contactul cu poporul din stele.

(Va urma)