striblea.ro: Cand va mai luati de Norvegia, cititi cifrele astea
Asociatia Telefonului Copilului este o organizatie non-guvernamentala care de ani buni gestioneaza linia telefonica la care copiii si adolescentii pot cere ajutor. Telefonul este 116 111 si este afisat in scoli si licee. Oamenii de acolo pot fi sunati de copii cu o diversitate de probleme, de la abuzuri, la probleme sentimentale. Sa vedem cum arata cifrele pe anul trecut.
Telefonul Copilului a fost apelat de 105 194 de ori. Inca o data: peste o suta de mii de copii au considerat ca au o problema destul de mare ca sa sune la un call center. Din o suta de mii de apeluri, 7745 de cazuri au dus la interventia autoritatilor locale si nationale pentru a ajuta copiii respectivi, fie pentru a-i duce in zone sigure. Dintre aceste sapte mii de cazuri, 41 la suta au fost abuzuri si violenta in familie, adica 3143 de cazuri. Formele cele mai grave sesizate au fost: molestare fizica (40,71%), neglijare (31,65%) si abuz emotional (11,25%). 2713 copii au avut nevoie de consiliere psihologica. Iar 534 de copii au solicitat ajutor in cazul unor forme de agresiune in scoala. Cifra este de 20 de ori mai mare ca in anii trecuti.
Aproape jumatate dintre copii au raportat probleme cu parintii: nevoia de comunicare a copiilor cu parintii (18,58%), nevoia unei relatii functionale copii-parinti (16,55%). Majoritatea celor care au sunat sunt de la orase, aproape jumatate. Nu are rost sa merg mai departe. Aveti toate datele pe telefonulcopilului.ro
Imi voi ingadui, cateva firave concluzii. Cand ne mai doare foarte tare de abuzurile din Norvegia trebuie sa le vedem intai pe cele din Romania. Este aproape incredibil sa ai 3500 de copii batuti in asemenea hal incat sa dea telefon la niste straini, ca sa-i scoata din bratele parintilor. Protectia Copilului a scos din familii nu mai putin de 1435 de copii, arata o documentare a lui Moise Guran. Hai, inca o data: 1435 de copii sunt in situatia familiei Bodnariu. Nu stim de ei, nu ne preocupa de ei, pentru ca nu e vorba de familii de clasa mijlocie cu parghii ca sa ajunga la presa. Dar daca am sti ce am spune? Nu cumva, bine au facut, nu vezi ca-i omora? Am spune fara sa avem habar ce se intampla acolo. Nu cred ca e doar o impresie. Romania are o problema reala cu modul in care isi trateaza copiii. Cred ca familia Bodnariu are parte de toata atentia pe care i-o poate da o natie si sper ca povestea lor sa fie lamurita. Mi se pare la fel de important insa sa avem parte de o dezbatere nationala despre cum ne crestem copiii. Si ar mai fi ceva. Ce vedem aici e varful aisbergului. Iar cei 1500 de copii scosi din familii, cred ca ar fi mai multi, dar Protectia Copilului nu are curaj sa o faca.