Definitia eczemei

Eczema este o afectiune cutanata (a pielii) caracterizata prin aparitia leziunilor eritemato-veziculoase (vezicule pe un fond rosu), pruriginoase, de natura alergica; aspect de placarde rosii, umflate, cu mancarimi suparatoare, ulterior acoperite de vezicule (basici); urmeaza o faza zemuinda (secretiile se pot infecta) apoi descuamarea.

Fitoterapie - eczema

Eczema este o afectiune determinate de cauze diverse si multiple, dar care apare la persoane cu o predispozitie ereditara.
Factorii declansanti trebuie cercetati si pe cat posibil eliminati. Asa este cazul eczemei de contact, care poate fi determinata de o gama larga de produsi chimici din gospodarie (detergenti) sau din industrie (industria farmaceutica - antibiotice, sulfamide etc; industria chimica - diverse substante; fabrici de ciment, datorita cromului continut etc); imbracamintea insasi poate provoca eczeme de contact (blanuri, lana vopsita, nailon, elastic). De multe ori, nu este posibil a elimina total factorii declansanti, in special atunci cand acestia sunt multiplii.
Interventia trebuie orientata asupra organului bolnav, pentru a-l dezintoxica, a deriva toxinele spre celelalte emonctorii (cai de eliminare) si a trata afectiunea de fond care, de obicei, este hepato-biliara (dischinezie biliara, hepatitca cronica), intestinala (colita cronica), parazitara (indeosebi Giardia lamblia), neurogenoendocrina. Trebuie depistate si tratate eventualele focare infectioase existente (dentare, amigdalienii sau faringiene, rinosinuzale, bronsice, biliare, intestinale, urinare).
Fitoterapia se bazeaza pe administrarea interna a unor preparate din plante, cu actiune depurativa si aplicatii externe tot a unor preparate, cu actiuni antiinflamatorii si de calmare a pruritului.
Radacina proaspata de brusture - se foloseste intern, sub forma de tinctura, in doze de 10 picaturi de trei ori pe zi, iar extern are indicatie in eczema uscata sau suprainfectata. Aplicatiile externe constau din comprese cu decoct din 60 g radacina la un litru apa.
Scoarta de ulm - se foloseste in aplicatii externe; 30 g scoarta de ulm, maruntita si pusa in 100 g ulei de arahide, se fierbe la bain-marie, timp de 1-2 ore, iar apoi se lasa sa se raceasca cateva ore, dupa care se poate aplica pe eczema.
Radacina de stevie - este folosita sub forma de decoct in doza de 20 g la un litru de apa, din care se beau trei cani pe zi. Se poate utiliza si ca tinctura, obtinuta prin macerarea a 100 g radacini intr-un litru alcool de 90 grade, timp de o luna; se beau 5 picaturi, in apa de trei ori pe zi inainte de mese.

Tratament Homeopatic

Arsenic alb: se indica in cazurile cu eczeme nesecretande, uscate, cu scoame care se detaseaza si cad; leziunile sunt agravate iarna sau apar numai iarna si sunt insotite de prurit si senzatie de fierbinteala, de arsura.
Chelidonium: remediu indicat la bolnavii cu eczema localizata pe partea dreapta a corpului si care au afectiuni cronice de ficat sau cai biliare. Pruritul apare si in alte zone ale corpului, nu numai la nivelul leziunii, iar zona afectata este dureroasa.
Graphites: acestui remediu ii este caracteristica eczema secretanda, localizata la nivelul plicilor, inapoia pavilionului urechii, la nivelul si in jurul organelor genitale, la conisurile buzelor, in piele capului; mancarimile sunt agravate si la caldura.
Kali arsenicosum: mancarimi intense agravate de caldura; eruptii seci, cu fisuri, localizate la plicile coatelor si ale genunchilor.
Mezereum: acest remediu se potriveste mai bine bolnavilor cu leziuni umede, vezicule, cruste albicioase, sub care se gaseste lichid, uneori transformat in puroi; localizare frecventa la fata si in pielea capului.
Natrum muriaticum: remediu indicat bolnavilor slabi, in ciuda faptului ca sunt mancaciosi; leziunilor lor sunt uscate, crustoase, localizate la plicile membrelor; se agraveaza la mare sau dupa expunerea la soare.
Petroleum: bolnavii care reactioneaza mai bine la acest remediu au pielea uscata, fisurata, rugoasa, dar la nivelul leziunii eczematoase exista o secretie clara (ca apa) care ii mentine permanent umiditatea; boala apare sau este agravata iarna; localizarea este mai frecventa la nivelul fetei si pe dosul mainilor.
Psorinum: secretia leziunii este urat mirositoare; eczema apare iarna si dispare vara; alterneaza cu priza de migrena sau sufocare (astm); mancarimile se agraveaza dupa expunerea la caldura patului si dupa baie; bolnavul transpira mult.
Sulfur: este considerat remediul cel mai important al eczemei; are bune indicatii la bolnavii care au leziunile localizate la periferie (maini, picioare); pielea este uscata, scuamuoasa; mancarimile si aspectul leziunii sunt agravate de caldura si de contactul cu apa; si acestui remediu ii este caracteristica alternanta eruptiei cu alte suferinte, diaree, astm, hemoroizi.
In cazul sulfurului este de preferat a se folosi dilutii succesive, crescande la intervale mari (5-7 zile); celelalte remedii se folosesc in dilutii joase si medii, in general la intervale de 2-3 zile.
Particularitati de tratament
Din punct de vedere etiopatogenic idealul ar fi ca eczema sa fie tratata cu remedii homeopate (terapia reactionala), pe principiul efectelor centrifuge; sunt citate frecvente cazuri de bolnavi cu eczema, tratati numai cu aplicatii locale si care ulterior, dupa stingerea leziunilor, au facut fenomene in balanta (astm, artrita, diarei), deoarece li s-a luat posibilatatea de drenaj; mai bine tolerate atat local, cat si in general sunt preparatele fitoterapeutice (sub forma spalaturilor, a aplicatiilor directe, a infuziilor sau a tincturilor).