Fratii Pacionel, Emilian si Stefan, fac eforturi si parcurg 144 km ca sa joace fotbal cu sigla Universitatii Craiova pe piept
Pentru multi, fotbalul este pus la mare rang si, din multa pasiune, acestia fac sacrificii nebanuite pentru a calca pe urmele idolilor. Este si cazul a doi frati extrem de talentati, Emilian (11 ani) si Stefan Cristinel Pacionel (13 ani), care invata tainele sportului "rege" in Banie, la grupele CSJ Stiinta U Craiova. Nimic anormal la prima vedere, insa povestea lor este cu adevarat frumoasa. "Sa vii la mine la antrenament, sa-ti arat niste copii exceptionali", a fost propunerea facuta de antrenorul Valentin David. Invitatia a fost onorata, iar tehnicianul stia ce spunea, talentul inascut al "Pacioneilor", asa cum ii alinta colegii, era evident.

Sufera de "sindromul" alb-albastru

Dezinvoltura demonstrata pe terenul de joc a disparut odata cu prima intrebare legata de marea lor pasiune, din prea multa timiditate oferindu-mi raspunsuri scurte si la obiect: "Ne place sa jucam fotbal si vrem sa jucam la Universitatea Craiova, apoi la Real Madrid sau Barcelona", asta a fost concluzia "smulsa" de la cei doi, care s-au alaturat rapid colegilor la antrenament.
Pentru detalii a ramas tatal, Dumitru Pacionel, si el un impatimit al Stiintei, care nu si-a luat ochii de pe "comorile" sale cat am stat de vorba. "Toata familia suntem trup si suflet pentru Universitatea. Rar am lipsit de la vreun meci cand era echipa. In vara trecuta m-au obligat sa le fac camera alb-albastra, cu fanioane, cu diplome de-ale lor de pe unde au luat premii. Si ei sunt nebuni dupa Stiinta, le place atmosfera de pe stadion, iar pe mine ma incanta asta. Acum suferim mult… De aceea facem eforturi mari, vrem sa punem si noi umarul la recladirea echipei", a spus seniorul, intrand apoi in niste detalii impresionante.

Strabat 144 km pentru fiecare antrenament

Originari din Farcasele, de langa Caracal, cei trei barbati din familia Pacionel strabat zilnic 144 km pentru antrenamentele de la CSJ Stiinta U Craiova, iar efortul nu este numai fizic, ci si financiar. In tot acest timp, doamna Elena are grija de gospodarie, asigurand linistea casei. "Toate resursele noastre, plus pensia pe care o primeste mama, mai punem un cartof in pamant, tot ce producem, toți banii in ei se duc. Zece milioane pe luna se duc numai pe naveta si facem asta de sapte ani", a spus Dumitru Pacionel, explicand cum au ajuns micutii sai in Banie. "Am vazut ca le place si i-am dus de la patru ani la fotbal, la Caracal. De acolo am mers la Slatina, la scoala de fotbal a lui Razvan Rat, 'Pitic Sport' ii spune, unde am dat de un profesor foarte bun, George Varzaru. De la Slatina am venit aici, la Craiova, pentru ca voiam mai mult. Domnul Vali David i-a vazut si mi-a propus: 'Nu vii cu ei la noi, la Craiova, sa facem o echipa ca lumea?' I-am zis ca noi tinem cu Universitatea de mici si venim cu cea mai mare placere", a povestit Dumitru Pacionel.

"Daca nu venim o zi la pregatire se pun pe plans"

Criza financiara nu a ocolit nici familia Pacionel, Dumitru explicand ca au fost si momente mai dificile cu transportul. "Cand mai ramanem fara bani de motorina le mai zicem ca nu mai mergem la Craiova, dar, pana la urma, nu ma lasa inima cand ii vad ca se intristeaza si ne dam peste cap si rezolvam problema. Suntem in stare sa venim si pe jos la Craiova... Ma bucur enorm cand ii vad ce pasiune pun in ceea ce fac si, mai ales, ca asculta de antrenorii Vali David, Tomita Ilin si Radu Vitan. De multe ori ii pedepseam spunandu-le ca, daca nu invata carte, nu ii mai duc la fotbal si ei incepeau sa planga si sa se conformeze. Stefan e in clasa a sasea si e premiant, iar cel mic intr-a patra, dar nu are note sub opt. Asta in conditiile in care invata seara, tarziu, cand ajungem acasa de la antrenamente… Noi ne-am facut un plan de viitor, am zis sa mergem pe doua fronturi, si cu cartea, si cu fotbalul. Ne-am propus sa faca si FEFS-ul si sa devina profesori de sport, dar pentru ei fotbalul inseamna totul. Au inteles ca nu este o joaca. Știu ce eforturi se fac si sunt seriosi. Daca nu venim o zi la antrenamente se pun pe plans, dar asta s-a intamplat foarte rar", a afirmat Dumitru Pacionel.

"Sunt un tata fericit"

Dumitru Pacionel se considera un "tata fericit, pentru ca Dumnezeu mi-a dat doi baieti, ambii talentati la fotbal", dar cu toate acestea nu se simte implinit. "Visul meu e sa joace la Universitatea. De asta i-am si adus aici. Chiar inainte sa se nasca am zis 'Doamne, daca-mi dai un baiat sper sa imbrace tricoul Universitatii'. Mi-a dat doi baieti talentati, iar acum trebuie sa am grija sa aiba tot ce le trebuie. Ce-i mai rau e ca nu stiu cand vom mai avea echipa la Craiova, pentru ca nu vad sa se intample nimic bun. Noi, parintii, tot speram sa avem cat mai curand o echipa. E pacat sa nu avem la ce copii minunati sunt in acest centru. Nu este grupa unde sa nu gasesti cel putin trei-patru copii buni. Nici nu ar trebui sa dai bani pe jucatori la ce pepiniera este aici, dar...", a spus plin de amaraciune capul familiei Pacionel.

La vara vor da probe la Ajax Amsterdam

Talentul lui Emilian si Stefan nu a trecut neobservat nici de scouteri, fiind monitorizati de cluburi mari ale Europei: "A venit anul trecut un impresar si ne-a zis ca vrea sa-i ia pe copii la o proba la Ajax Amsterdam. Le-a facut niste DVD-uri, le-a trimis in Olanda, oamenilor le-a placut ce au vazut si a ramas sa-i vada in vara. Impresarul ne-a spus ca are contract cu Ajax, dar ca are usi deschise si la Borussia Dortmund, si la Manchester United. Vom vedea la vara unde mergem sa dam probe. Noi ne-am dat acordul, pentru ca e vorba despre viitorul lor. Pentru binele copiilor am face orice. Am merge si acolo cu ei, cu schimbul, pentru ca nu renuntam nici la ce avem la Farcasele. Eu sper insa sa-i vad jucand si la Universitatea, si la echipa nationala".
"Nu-i las de capul lor"

Urmeaza o varsta destul de delicata, iar Dumitru Pacionel stie ca trebuie sa sporeasca monitorizarea "sperantelor" sale. "Tocmai de-aia fac naveta si nu-i las. Ma sacrific si eu si sotia, pentru ca e pacat sa-si iroseasca timpul si talentul. Vreau sa fiu langa ei sa-i vad si sa-i indrum. Am avut oferte si de aici, din Craiova, de la diverse cluburi. Ne-au promis cazare, masa, tot ce le trebuie, dar n-am vrut, pentru ca prima optiune este Universitatea. Nu-i las singuri in Craiova, pentru ca sunt mici si sunt predispusi la alte lucruri... Se inhaiteaza cu cine nu trebuie si se rateaza. E mai bine ca sunt langa mine. Ii alimentez cum trebuie, natural, consuma exact ce ne-a spus medicul de la Policlinica si cu nutritionistul de acolo, pentru nu trebuie sa ne batem joc. Repet, pentru ei fotbalul inseamna totul si au inteles ca nu este o joaca. Știu ce eforturi se fac pentru ei si sunt convins ca vor munci si vor reusi sa ajunga sus. Timpul va dovedi asta", a incheiat Dumitru Pacionel.
"Pacionelul cel mic, Emilian, e rapid si foarte tehnic. Ii place sa dribleze, uneori e chiar egoist, dar asa sunt atacantii de obicei".
Valentin David (antrenor grupa 2001)
"Stefan se deosebeste de ceilalti copii prin viziunea in joc. Va fi un mijlocas foarte bun, pentru ca joaca cu privirea sus si e foarte sigur pe ceea ce face".
Radu Vitan (antrenor grupa 1999)