ProSport: Superinterviu cu Sandra Izbasa: "Incerc sa-mi maschez supararile. Vreau sa impart lumii numai energie pozitiva"

Sandra se strecoara prin multimea care vrea sa-i fure un sarut. Se cambreaza in scaunul cinematografului unde ruleaza pelicula The Bourne Legacy. Revine acasa. Sare la volanul masinilor primite cadou de la sponsorul Renault. Isi valorifica intens momentele libere alaturi de cei dragi. Se intoarce la capitolul premieri. Se alege cu un Samsung Galaxy S3. Jongleaza printre interviuri. Cam asa se deruleaza o zi din viata Sandrei fara gimnastica. Ieri, ea a acceptat provocarea ProSport de a oferi un altfel de interviu.

- Sandra, cat crezi ca rezisti fara sa pronunti cuvantul gimnastica?
- E un sport de suflet si vorbesc intotdeauna cu placere, de cand am aterizat la Bucuresti, pana azi si asa va fi si peste o luna. Sunt fericita, ma simt bine, nu-mi vine sa cred ca am intrat in vacanta, insa imi lipseste si miscarea si de aceea compensez mergand foarte mult pe strada sau in mall. Acum imi permit sa zic... mall. Si stii ce ma bucura din suflet? Faptul ca lumea ma opreste, imi cere autografe, facem poze si asta denota faptul gimnastica a fost vizionata in Romania si ca am fost destul de apreciate.
- In ce categorii de varsta se incadreaza fanii tai?
- Copiii sunt un pic mai timizi si ii inteleg. Ma intreaba daca sunt eu si daca le permit sa-si faca o poza cu mine sau daca ar putea sa ma pupe. Si adultii sunt destul de politicosi. Am vazut aseara si adolescente de varsta mea sau un pic mai mari care m-au intrebat: "Pot sa te pup, Sandra? Pentru ca vreau sa te felicit. Ai fost minunata!".
- Ce-ti permiti sa faci acum fata de luna trecuta?
- Imi permit sa ma trezesc cand vreau, doar ca nu mai pot sa dorm cat as fi vrut inainte cand faceam antrenamante. Acum, cand sunt libera, ma trezesc devreme. Noaptea pot adormi, nu mai am niciun fel de problema, pentru ca inainte imi faceam exercitiile in minte si oarecum aveam emotii care nu ma lasau sa ma odihnesc. Abia dupa ce ma linisteam, reuseam sa adorm cu pernele in brate.
- Cu cate?
- Am vreo doua si una pe care pun capul. Imi place sa le tin in brate, cum tineam si mascotele. Am acum o geanta plina de mascote din Londra, pe care le voi darui persoanelor care mi-au fost alaturi. Nici nu stiu cate am indesat in geanta, mai mult de 20!
- Din punct de vedere al alimentatiei ce s-a schimbat?
- Mananc doar o data sau de doua ori maximum pe zi. Seara mananc, cu toate ca se zice ca daca mananci seara te ingrasi, dar nu ma ghidez dupa ideea asta. Pot sa mananc si in miez de noapte, dar evit pentru ca ma simt mult mai bine asa cum m-am educat de cand sunt mica.
diagonala inceputa in 2002
- Cand ai realizat prima data ca ti-a inceput celebritatea?
- Cred ca in anul 2006, de cand am devenit senioara, pentru ca la juniori nu te poti considera vedeta, practic e doar debutul in gimnastica in momentul trecerii de la juniorat la seniorat. Dar niciodata sa stii ca nu m-am considerat vedeta si n-o sa ma consider vreodata ca avand acest statut. Pur si simplu sunt eu. Sandra Izbasa.
- Ce ai invatat de la Nicolae Forminte sau de la cuplul Bitang-Bellu?
- Acum nici nu stiu, pentru ca m-am format pe parcurs, m-au luat de cand eram doar copil. Domnul Forminte a avut grija sa imi arate o anumita cale, iar doamna Mariana si domnul Bellu mi-au aratat o alta cale. Asa ca le multumesc tuturor din suflet pentru ca prin ei am ajuns ceea ce sunt acum si tot datorita lor am ajuns in punctul in care ma aflu in prezent.
- Sa ne intoarcem putin in Londra. Iti reprosezi ceva la ultima diagonala?
- Mi-ar iesi acum si daca as face-o de 100 de ori consecutiv, dar nu pot compara momentul de la Londra cu cel de acum, intrucat evolutia de acolo a fost influentata de multi factori. Eram in timpul unui sol, concuram la cel mai inalt nivel, iar ratarea a fost cauzata de multi factori...
- De cate ori ai repetat-o?
- De multe ori!
- De 100 de ori?
- Nu, nu! De mult mai multe ori, pentru ca am repetat-o de la 12 ani (n.r. Sandra are acum 22 de ani), deci realizezi cate repetari s-au adunat. Dar n-o sa mi para rau pentru ce am facut, sunt om, asta a fost, stiam ca puteam sa fac totul bine, dar vreau sa raman doar cu rezultatul pozitiv de la aceste Jocuri Olimpice.
Esti o persoana echilibrata sau traiesti in extreme?
Sunt o persoana echilibrata si atunci cand pierd si atunci cand castig si probabil ca nimic nu ma va face sa ma schimb. Imi gasesc fericirea in fiecare zi pe care o traiesc, nu pot sa zic ca ceva anume imi induce o stare de bine. Traiesc fiecare clipa si la sfarsitul unei zile pot spune mereu: "Uite, asta a fost o zi reusita!"
Unde anticipezi ca te vei afla peste un an?
Acum chiar nu stiu, pentru ca nu-mi dau seama nici unde voi fi maine sau poimaine, vreau sa o iau treptat, nu vreau sa ma mai gandesc la viitor. De fiecare data cand am facut-o, nu s-a mai pupat realitatea cu asteptarile mele si asa am ajuns sa merg mai bine din aproape in aproape.

(Va urma)