Franta este membra a Consiliului Europei, membra fondatoare a Uniunii Europene, a zonei Euro si a Spatiului Schengen. Este de asemenea unul din membrii fondatori ai Organizatiei Natiunilor Unite si unul din cei cinci membri permanenti ai Consiliului de securitate ONU. Face parte si din Uniunea Latina, Organizatia Internationala a Francofoniei si din G8.
Republica Franceza este un stat unitar fiind o democratie organizata ca o republica semi-prezidentiala. Este o natiune dezvoltata avand cea de-a cincea economie mondiala in 2008. Valorile pe care aceasta le apara si de care se simte foarte atasata sunt exprimate in Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului.
Numele de Franta provine de la denumirea latina Francia care inseamna taramul Francilor. Francia desemna la origine o regiune din nordul Europei, populata, sau mai degraba dominata de catre poporul razboinic germanic ce se numeau ei insisi Franci. Astfel, Francia la origine nu avea o conotatie geo-politica, ci mai mult geografica sau sociologica, similara cu termenele actuale Maghreb sau Balcani.
Prezenta umana pe actualul teritoriu al Frantei dateaza inca de acum 1.800.000 de ani. De-a lungul timpului s-au dezvoltat o serie de culturi, printre cele mai cunoscute fiind cea de la Lascaux, fiind datata la 15.000 de ani i.Hr. Neoliticul apare cu 7.000 de ani i.Hr., iar la inceputul secolului al IX-lea i.Hr. in regiune apar galii, un trib de origine celtica.
Frontierele Frantei moderne se suprapun aproape perfect cu cele ale vechiului teritoriu al Galiei, locuit de catre gali. Galia a fost cucerita de catre romani in secolul I i.Hr. aici dezvoltandu-se o cultura galo-romana prospera ce a adus Frantei un aport important de cultura latina.
Crestinismul a prins de asemenea radacini in secolele al II-lea si al III-lea d.Hr.
Dificultatile financiare, refuzul reformelor si nerabdarea poporului au condus la Revolutia Franceza intre 1789 si 1799. Acest episod naste in primul rand Declaratia drepturilor omului si ale cetateanului si duce la promovarea idealurilor de libertate, egalitate si fraternitate. Monarhia absolutista a luat sfarsit fiind inlocuita de una parlamentara la 3-14 septembrie 1789 care la randul ei s-a incheiat la 10 august 1792.
Prima Republica a luat fiinta la 21 septembrie 1792, prin editarea Constitutiei anului I avind la conducere un guvern revolutionar. La 22 august 1795 Constitutia celui de-al III-lea an a instaurat Directoratul, inlocuit prin Constitutia celui de-al VIII-lea an, 13 decembrie 1799 de catre Consulat. Pe 18 mai 1804, in cel de-al XII-lea an al republicii, a luat fiinta primul Imperiu sub conducerea lui Napoleon Bonaparte. Acesta, in urma campaniilor sale militare a reusit sa controleze cea mai mare parte din Europa, puterea fiindu-i insa consumata de razboaiele purtate cu Marea Britanie, Prusia, Austria si Rusia.
Episodul se incheie in anul 1815 cu revenirea pe tron a Burbonilor.
In ciuda unei tentative de monarhie constitutionala odata cu restaurarea monarhiei in 1815, tensiunile acumulate in timpul domniilor lui Ludovic al XVIII-lea si apoi in timpul lui Carol al X-lea au condus la Revolutia din 1830 in urma careia Ludovic-Filip I, dintr-o ramura inferioara a familiei Burbonilor, a fost instaurat ca nou monarh si era sustinut de burghezie. Opozitia din partea suporterilor ramurii principale a familiei Burbonilor, a Bonapartistilor si a republicanilor a dus la Revolutia franceza de la 1848 ce a instaurat un regim prezidential, a doua republica franceza.
In data de 2 decembrie 1851, presedintele republicii, Louis-Napoleon Bonaparte, nepotul lui Napoleon Bonaparte, organizeaza o lovitura de stat in urma careia este numit imparat sub titlul de Napoleon al III-lea. In timpul celui de-al doilea imperiu, Franta cunoaste o dezvoltare industriala puternica, bazata pe o economie liberala. In planul politicii externe, Franta isi asigura sustinearea din partea Regatului Unit in urma Razboiului Crimeii ce ii permite sa isi alipeasca regiuni din Piemont (Nisa si Savoia). In ciuda acestui fapt, unele actiuni ale regimului ii aduc numerosi opozanti interni si externi, iar decizia de a se angaja intr-un razboi contra Prusiei, in 1870, a dus la caderea Imperiului in urma Bataliei de la Sedan. Pierderea regiunilor Alsacia si Lorena precum si numeroasele indemnitati cerute de catre nou formatul Imperiu German au creat un resentiment national puternic.
In urma celui de al doilea razboi mondial, din data de 27 octombrie 1946 intra in vigoare cea de-A Patra Republica Franceza fondata dupa principiile celei de a treia republici. Instabilitatea guvernamentala datorata regimului puternic parlamentar cu un numar mare de partide precum si problemele din Imperiul Colonial sub forma razboaielor din Indochina si din Algeria au condus la o criza ce a necesitat schimbarea constitutiei. In ciuda aceste instabilitati si a schimbarilor frecvente de guverne, Franta a manifestat o coerenta puternica in ceea ce a insemnat constructia europeana, fiind printre principalii sustinatori ai Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului si apoi a Tratatului de la Roma ce a pus bazele Pietei Comune. De asemenea dezvoltarea industriei nucleare a permis Frantei sa desfasoare o politica independenta in anii 1960.
Constitutia celei de-a cincea republici franceze din 1958, redactata sub influenta lui Charles de Gaulle pune bazele unui sistem parlamentar ce se va dovedi mai stabil decat precedentul. Ulterior constitutia este modificata si puterile presedintelui sunt sporite astfel incat republica este considerata ca fiind semi-prezidentiala. Revoltele din mai 1968 au avut importante consecinte asupra situatiei social-economice si culturale din Franta. Din anii 1950 reconcilierea si apoi cooperarea cu Germania i-au permis Frantei sa joace un rol important in cadrul constructiei europene, aceasta, in ciuda respingerii Tratatului Constitutional European in mai 2005, fiind considerata o tara partizana conceptului de o Uniune Europeana puternic integrata din punct de vedere politic.
Politica externa a Frantei a fost puternic influentata de caracterul de membru fondator al Uniunii Europene. De asemenea, Franta este o membra activa in numeroase organisme internationale: Natiunile Unite, OTAN, Organizatia Mondiala a Comertului, Secretariatul Comunitatii Pacificului si a Comisiei Oceanului Indian.
Este, de asemenea, membru asociat al Asociatiei Statelor Caraibeene si principalul membru al Organizatiei Internationale a Francofoniei. Gazduieste sedii ale urmatoarelor organizatii internationale: Organizatia pentru Cooperare Economica si Dezvoltare, UNESCO, Interpol si Biroul International pentru Greutati si Masuri.
Franta este una dintre cele cinci tari recunoscute oficial ca "State posesoare de arme nucleare" prin Tratatul de neproliferare nucleara, cu 350 ogive nucleare fiind a treia putere nucleara. Impreuna cu armata Regatului Unit, armata franceza este una dintre cele mai dotate din punct de vedere financiar armate din Europa, impreuna cele doua tari reprezentand 40% din cheltuielile militare ale UE. Franta consacra armatei 2,5 % din PIB (un buget de 38 miliarde de Euro in 2006), in timp ce majoritate tarilor UE consacra doar 1,5 % din PIB, conform datelor OTAN.
Relatii bilaterale Romania - Franta
Scurt istoric al relatiilor diplomatice bilaterale
In perioada "Directoratului", dupa Revolutia Franceza din 1789, diplomatul si scriitorul Peysonnel a propus si sustinut infiintarea unor reprezentante ale Frantei in Principatele Romane: in 1795, Franta isi deschide un consulat general la Bucuresti si, in 1798, un Consulat la Iasi.
Romania si Franta au stabilit relatii diplomatice la nivel de legatie incepand cu data de 8/20 februarie 1880. La 28 februarie/12 martie 1880, Aubert Ducros, primul trimis extraordinar si plenipotentiar al Frantei la Bucuresti si-a prezentat scrisorile de acreditare. In baza principiului reciprocitatii, la 24 iulie/5 august 1880, Mihail Kogalniceanu a fost acreditat la Paris, in aceeasi calitate.
La 29 noiembrie 1938, relatiile diplomatice romano-franceze au fost ridicate la nivel de ambasada.
In septembrie 1944, guvernul roman a recunoscut guvernul provizoriu al generalului Charles de Gaulle, relatiile desfasurandu-se la nivel de legatie, iar de la 17 decembrie 1963, la nivel de ambasada.
La 20 noiembrie 1991, a fost semnat Tratatul de intelegere amicala si cooperare intre Romania si Republica Franceza, care a intrat in vigoare la 21 octombrie1992.
II. Reprezentarea diplomatica:
• Ambasade:
- Ambasada Romaniei in Franta
- Ambasada Frantei in Romania
- Consulate generale:
• Consulate generale ale Romaniei in Franta:
- Strasbourg
- Marsilia
- Lyon.
Consulate onorifice:
• Consulate onorifice ale Romaniei in Franta:
- Nantes,
- Bordeaux
- Nisa.
- Brest
• Consulate onorifice ale Frantei in Romania:
- Brasov
- Constanta
- Craiova
- Timisoara
Relatii politice
La 4 februarie 2008, Presedintele Romaniei si Presedintele Republicii Franceze au semnat, la Bucuresti, "Declaratia comuna privind instituirea unui Parteneriat strategic intre Franta si Romania". La 22 aprilie 2008, a avut loc la, Paris, primul seminar interguvernamental romano-francez prezidat de cei doi prim-ministri si a fost lansata "Foaia de parcurs", document menit sa asigure mecanisme concrete de implementare a prevederile Parteneriatului strategic romano-francez, pentru urmatorii 5 ani.
Dialogul politico-diplomatic
Vizite la nivelul sefilor de stat:
- in Romania: 2008; 2006;
- in Franta: 2009; 2006; 2005;
Vizite la nivelul prim-ministrilor:
- in Romania: 2007;
- in Franta: 2008; 2005;
Vizite la nivelul ministrilor afacerilor externe:
- in Romania: 2007;
- in Franta: 2009; 2008; 2005;
Vizite pe linie parlamentara:
- in Romania: 2006; 2005;
- in Franta: 2009; 2005; 2007.
La data de 30 noiembrie 2009 volumul investitiilor s-a ridicat la 2,1 miliarde Euro (pondere de 8,51% in totalul ISD),