Legea 96/1998 statueaza ziua de 26 iunie drept Zi a Drapelului National, iar Constitutia Romaniei din 1991 prevede ca drapelul tricolor este un simbol național alaturi de stema, sigiliu si imn.
Drapelul National - albastru, galben, rosu -de la lance- a fost decretat, pentru prima oara, ca simbol national de Guvernul revolutionar provizoriu din Tara Romaneasca la 14/26 iunie 1848, avand deviza Dreptate - Fratie inscrisa pe el.
El nu a suferit transformari majore de-a lungul istoriei. Doar distributia culorilor (in materie de proportie si pozitie) s-a schimbat intr-o anumita masura, fiind egalizata dupa Revoluția de la 1848, cand, sub impactul spiritului revolutionar francez, multe dintre statele Europei au adoptat ca drapel national steagul standard cu trei culori.
Documente sigilografice atesta faptul ca, in unele epoci istorice, drapelul romanesc avea cele trei culori dispuse orizontal, cu rosul in partea superioara, galbenul in mijloc si albastrul la baza. De asemenea, proportia culorilor nu a fost aceeasi cu cea de acum (33% pentru fiecare culoare). Cele trei culori pot fi identificate pe steaguri datand din vremea lui Mihai Viteazul si chiar Stefan cel Mare.
In contextul revolutionar al anului 1848, cu arborarea noilor drapele tricolore ca simboluri ale unor state nationale, si revolutionarii romani, aflati la Paris la izbucnirea revolutiei, vor arbora drapelul albastru, galben, rosu, cu albastru la hampa. Asa va fi si consfintit, ca drapel national, prin Decretul nr. 1 din 14/26 al guvernului provizoriu de la Bucuresti.
Guvernul provizoriu intarea ca Steagul national va avea trei culori- albastru, galben si rossu. Deviza romana, care va fi scrisa atat pe steaguri, cat si pe monumentele si decretele publice, se va compune din aceste doua cuvinte Dreptate, Fratie. Drapelul national tricolor, rosu-galben-albastru, astfel decretat la 14/26 iunie 1848, a fost sfintit a doua zi, in cadrul Marii Adunari Nationale de pe Campul Filaretului, numit de atunci inainte Campia Libertatii.