Amos News: Punctul pe Y. Tertipul lui Voiculescu versus tertipul Inaltei Curti (Autor: OCTAVIAN ANDRONIC)

Dan Voiculescu isi da pentru a treia oara demisia din parlament. Prima data - daca imi aduc bine aminte - a facut-o din cauza ca nu i-au fost aprobate niste initiative legislative. A doua oara din cauza TVA-ului redus la alimente. Iar acum, pentru a se pune la dispozitia justitiei si pentru a nu profita de imunitatea parlamentara.
I se reproseaza - dintr-o anumita directie - ca a inselat asteptarile alegatorilor care l-au trimis de trei ori in forul legislativ si pe care, iata, i-a lasat din nou balta. Mai grav este ca ultimele doua mandate au fost obtinute in colegii uninominale si ca pe locul sau ar fi trebuit - si va trebui - sa fie organizate noi runde de alegeri, cu cheltuieli suplimentare, in conditiile austeritatii.
Atat intarzierea cu care a depus juramantul cat si demisia grabita a fondatorului consevator are o explicatie suficient de limpede, pe care de data asta Voiculescu n-a mai tinut sa o deghizeze in haina unor nemultumiri principiale. Termenul scadent al procesului sau pentru dosarul alcatuit de DNA pe suspiciunea achizitionarii ICA la un pret subevaluat se apropia amenintator. La Inalta Curte de Casatie si Justitie. Se stia si ce complet de judecata va analiza probele: unul care si-a facut faima din a fi necrutator cu "pestii cei mari": Nastase si altii.
Singurul lucru care nu s-a spus in clar a fost ca din aceasta confruntare n-avea nici o scapare. Voiculescu era deja condamnat inainte de a ajunge in fata instantei. Si in ciuda probelor - afirma el - care nu-l incrimineaza cu nimic. E vorba de acelasi mecanism pseudo juridic care a functionat si in cazul lui Nastase: stim noi ca este vinovat si trebuie sa dam un nou exemplu pentru Bruxelles!
Trebuie sa recunosti, oricat de antipatic ti-ar fi Voiculescu si obstinatia cu care vrea el sa-l dea jos pe idolul justitiarilor, ca asta nu e justitie. Sau ca se abate serios de la principiul sau fundamental: nimeni nu poate fi condamnat daca nu i se dovedeste, dincolo de orice dubiu, vinovatia si viceversa.
Or, intr-un astfel de context, manevrele pe care le incearca avocatii sai sunt justificate. Demisia sa are ca prima consecinta intoarcerea dosarului la Tribunal, la prima instanta, a carei sentinta poate fi atacata prin recurs la urmatoarea si abia apoi la Curtea Suprema. Mecanismul prin care demnitarii erau privati de aceste posibilitati avea in vedere scurtarea termenelor, dar putea conduce si la posibile abuzuri, de genul celei cu care urma sa se confrunte, in 2 februarie, Voiculescu. In noile conditii, atat parchetul cat si avocatii vor avea timp suficient sa intoarca problema pe toate fetele si sa ofere instantelor un material cat mai lipsit de ambiguitati.
Asa incat nu m-as grabi sa condamn "tertipul" lui Voiculescu fara a sesiza "tertipul" unei parti a justitiei nerabdatoare sa-si atarne in panoplie un nou trofeu apreciat de comisarii europeni si amicii lor autohtoni.