Grupul Documentar Alfa (GDA) a intocmit un studiu pe marginea Uniunii Social-Liberale, alianta celor 3 partide din opozitie: PSD, PNL, PC, din care puteti citi in continuare partea a patra.
Pentru alegerile locale, in 2008, PSD si PNL s-au batut pentru cele 40.297 pozitii de consilieri locali, pentru cele 3.183 functii de primar, pentru cele 1.393 pozitii de consilieri judeteni si, cireasa de pe tort, pentru cele 41 de Presedintii de Consilii Judetene, alese pentru prima data in sistem uninominal.
In 2008, in vederea localelor, atat PSD, cat si PNL au propus fiecare cel putin 44.914 candidati (numarul real de candidaturi este mult mai mare datorita supleantilor care se introduc, fara sanse de a fi alesi, pentru consiliile locale si judetene) pentru toate comunitatile din aceasta tara. Candidaturile pentru asemenea pozitii, chiar uneori lipsite de orice sansa de reusita, constituiau poate singura modalitate de rasplatire a bazei extinse de militanti si activisti ai partidelor. Avand in vedere diferentele de organizare si structurare dintre PSD si PNL, aceste candidaturi uneori cu valoare simbolica erau importante in primul rand pentru social-democrati, partidul mai mare, cu mult mai multi militanti si activisti.
Asa cum arata, din ceea ce prezinta mass-media, raportul de paritate intre PSD si ACD in privinta candidaturilor la alegerile locale (chiar daca in plan local pot exista diferente, ele se vor compensa la nivel national pentru a asigura echiibrul candidaturilor intre cele doua forte politice) va avea consecinte importante asupra celor aproximativ 45.000 de pesedisti si 45.000 de penelisti. 22.500 de social-democrati, precum si 22.500 de liberali, nici macar nu se vor mai regasi pe listele de candidaturi, disparand astfel una dintre cele mai puternice legaturi intre membru si partidul sau. Acest fenomen, alaturi de faptul ca se poate intampla ca in diferitele comunitati candidatul important sa fie din celalalt partid, pune in evidenta marele pericol al listelor comune la alegerile locale (o solutie pe care nici Alianta DA nu a folosit-o astfel in 2004, preferand candidaturi separate pentru maximizarea sustinerii electorale): demobilizarea masiva a militantilor si activistilor importanti nemultumiti de dinamica politica. Cum, in mod natural, cei care au cel mai mult de pierdut sunt cei din judetele puternice pentru PSD sau PNL (disproportie de forte), pericolul e cu atat mai mult de luat in seama (in judetele foarte puternice ale PSD, de exemplu, se va reusi cel mult consevarea actualei baze de alesi, lovindu-se foarte puternic in esalonul celor in ascensiune, care se vor vedea nevoiti sa cedeze locurile pentru care au muncit incepand cu 2008 liberalilor). Consecintele unor asemenea evolutii se pot dovedi deosebit de importante pentru alegerile parlamentare.
Chiar daca in stabilirea candidaturilor si a listelor comune pentru niveluri de reprezentare inferioare celor de Presedinte de Consiliu Judetean si primar al municipiului resedinta de judet vor fi considerate sondajele de opinie, pierderi semnificative pentru cele doua partide (si in special pentru PSD, care este partidul mai mare) vor exista, exact din randul celor care trebuie sa munceasca pentru a aduce si pazi voturile.
La alegerile locale din 2008, PSD obtinea undeva intre 28%-30% din pozitiile puse in joc. In urma impartirii fratesti cu liberalii (care are implicit echivalenta in eligibilitate), social-democratii vor candida la 50% dintre pozitii. Intr-o simulare de scenarii electorale, situatia la sfarsitul lui iunie 2012 ar putea sta in felul urmator:
•Alianta PSD - ACD cu un scor politic agregat de 51%. Mizand pe o impartire echilibrata a succeselor electorale cu PNL, PSD s-ar putea gasi intr-o situatie mai proasta decat in 2008 (25%-26% din alesii locali ai tarii).
•Prin luarea in considerare a ultimelor sondaje CCSB si CSCI date publicitatii in ianuarie 2011, aratand un scor cumulat al Aliantei PSD-ACD de 65% (foarte putin probabila atingerea unei asemenea cifre), PSD ar fi in situatia sa repete performantele electorale din 2008 (32-33% din alesii acestei tari), neprofitand de colapsul guvernarii PDL.
Preconizatul raport de forte paritar intre PSD si PNL la Presedintia Consiliilor Judetene, care se va traduce in 21 candidaturi ale social-democratilor si 20 ale liberalilor, va insemna pentru PSD abandonarea definitiva a Transilvaniei si a Banatului. De altfel, prin reorganizarea administrativa (va fi doar un Primar General si vor disparea primariile de sector) si prin faptul ca nu are in acest moment un candidat propriu suficient conturat pentru Primaria Capitalei, PSD risca sa devina insignifiant si la nivelul Bucurestiului.
Trebuie spus foarte clar ca aceste analize sunt valabile pentru actuala organizare administrativa a Romaniei. Exista un pericol real, asa cum a aratat si mass-media, ca PDL sa treaca la reorganizarea administrativa a Romaniei, ocupandu-se in primul rand de comasarea comunelor mici. O asemenea masura ar afecta in primul rand PSD, stiuta fiind forta sa in rural si stiuta fiind sarabanda infiintarii de comune si mici orase in vremea guvernarii Nastase.
Asa cum arata analiza, candidatura paritara pe liste comune intre PSD si ACD comporta riscuri mai mult decat semnificative pentru aliati si in primul rand pentru social-democrati. Pericolul demobilizarii in special in comunitatile foarte puternice, precum si pericolul involutiei sau plafonarii la rezultatele din 2008 este unul real pentru PSD.
Devine tot mai clar ca PSD si ACD ar fi obtinut mai multe mandate candidand separat si avand intelegeri punctuale. Scopul Aliantei intre formatiunile politice ale opozitiei este, pana la urma, obtinerea guvernarii in urma parlamentarelor. PSD si PNL par a-si juca cartile mult prea devreme, in loc sa isi maximizeze sansele prin cucerirea a cat mai multor pozitii in administratia locala. In acest context, riscul ca noua Alianta sa obtina sub 51% trebuie considerat ca o varianta tot mai posibila de lucru.