Deutsche Welle publica pe site articolul "A fi azi de stanga" (autor: Petre M. Iancu, redactor: Rodica Binder), pe care il puteti citi in continuare.
'Am detestat de cand ma stiu inregimentarile vioaie, mi-au displacut profund aderarile rapide, entuziaste si ne-reflectate la cauze partizane. Dar, in raspar fata de moda romaneasca dintr-o vreme, m-am considerat intotdeauna mai degraba ca un om de stanga.
Fiindca, teoretic, stanga ar trebui sa militeze pentru depasirea inechitatilor. Intolerabile sunt, indeosebi, cele inerente inegalitatii in drepturi a oamenilor, nascuti toti dupa chipul si asemanarea lui D-zeu si, ca atare, depozitarii unei demnitati profund lezate de orice nedreptate.
Dar asa cum s-au conturat, in ultimele cateva decenii, structurile si optiunile ideologice ale stangii occidentale, a devenit extrem de greu sa mai fii de stanga fara sa incepi sa locuiesti in casa nedreptatii.
In Europa, stanga, copios dominanta inca, ideologic, in ciuda accesului la putere, in capitalele principalelor puteri occidentale de pe batranul continent, a unor guverne de centru-dreapta, ramane o sursa de castig. A fi de stanga continua sa fie o afacere rentabila pentru multi oameni de presa, artisti, politicieni si scriitori.
E simplu si profitabil sa mobilizezi masele impotriva capitalismului, a americanilor, a concernelor multinationale, a globalizarii si a poluarii.
E la indemana, in vest, sa edulcorezi suferintele indurate de esteuropeni din pricina totalitarismului comunist. Bunul simt si experienta atrocitatilor totalitare ale secolului XX nu mai par sa impiedice prea multi intelectuali de marca din Apus sa alimenteze nostalgia dupa nerealizata revolutie trotzkista si dorinta reinstaurarii marxismului.
A atata invidia celor care, din pricina propriului analfabetism s-au raliat ostirii de perdanti si de invinsi ai lumii informationale, moderne si globalizate e si mai facil si expeditiv. E suficienta o lapidara trimitere la criza economica si financiara pentru a se obtine prompta condamnare generala si fara drept de apel a "capitalistilor", "bancherilor" si "lacheilor" lor, precum si osandirea, la fel de virulenta, a politicienilor care sustin "imperialismul american".
E usor, convenabil, da bine si nu comporta nici un fel de riscuri sa militezi pentru cauza palestinienilor, a musulmanilor si arabilor in genere. La fel de lesnicios este sa treci sub tacere, in numele anticolonialismului, lapidarea femeilor, rasismul sangeros al extremistilor islamici, intoleranta lor funciara, natura totalitara a lumii pentru edificarea careia sunt trimisi sa se arunce in aer teroristii sinucigasi.
Mai nimeni nu roseste astazi, la vreun talk-show, daca, intrebat cu talc de atentatele care au distrus turnurile gemene, expertul invitat da vina grabit, pe CIA sau pe Mossad. Mare e mandria intelectuala a celor care nu se dau in laturi sa-i sminteasca pe telespectatori invitandu-i sa reflecteze la "imensul rau" facut de capitalismul apusean. Potrivit lor, "imperialismul" ar fi distrus imaginare civilizatii si culturi din lumea a treia, a saracit lumea, i-a inarmat pe talibani impotriva rusilor si le-a dat nas israelienilor, fiind, ca atare, cel putin coresponsabil pentru atentatele de la New York.
In fine, pare foarte progresist sa vrei desfiintarea statelor nationale, ori dimpotriva, marirea Europei prin ingenuncherea Americii.
Atata doar ca militantismul in favoarea tuturor acestor cauze ale stangii contemporane nu ajuta la nimic. Nu promoveaza libertatea si democratia in lume si nu contribuie la ameliorarea climei sau la consolidarea statelor de drept. Nu ajuta la impunerea pe plan global a unui drept international demn de acest nume. Nu-i hraneste pe nord-coreeni. Nu-i scoate din captivitate pe cubanezi. Nu le salveaza de la bici sau executia in piete publice pe femeile din Iran sau Arabia Saudita acuzate ca ar fi calcat stramb. Nu le aduce palestinienilor independenta si nici nu restabileste vreun adevar istoric pasamite falsificat de americani.
Iata de ce, a fi azi "de stanga", a cotiza la realizarea pseudo-idealurilor neo-marxistei elite apusene, departe de a schimba ceva in bine, inseamna in fapt a pune umarul la un conservatorism caduc, la un reactionarism ridicol, desuet si pernicios. In esenta, ii incurajeaza pe toti extremistii si tiranii lumii. Motiv pentru care, in mod cu totul regretabil, a devenit aproape imposibil sa ramai un om de treaba si sa te consideri, simultan, de stanga.'