Preluarea de catre Traian Basescu a sloganului de campanie pe care-l lansase Crin Antonescu nu este un simplu fapt de anecdotica electorala, adica o simpla coincidenta de tipul celei in care doi candidati se intampla sa fie simultan la aceeasi chermeza populara.
Nu poate fi vorba nici de vreo naivitate ori improvizatie a echipei de imagine a presedintelui, intrucat aceasta e suficient de profesionista si mult prea bine platita pentru a risca sa fie superficiala taman acum, cand rostogolirea lui Basescu pe toboganul sondajelor pare de neoprit.
Sloganul ales (mai bine zis, cules!) de Basescu este, dimpotriva, anume lansat pentru a incerca sa acopere sub presul vorbelor ceea ce arata "recitalul" faptelor acestui candidat. Este vorba despre o manevra mediatica de laborator, care se preda in anul unu, semestrul unu al oricarui curs de manipulare si se bazeaza pe psihologia comuna a ultimei impresii dinaintea votului. Desigur, sintagma "bun simt" poate fi o cheie care deschide lacatele cele mai ferecate ale sufletului, care induioseaza firile cele mai indaratnice si care i-ar face pana si pe adversarii cei mai inversunati ai lui Basescu sa-si scoata palaria si s-o tranteasca de pamant in semn de usurare... Cum oare sa nu sustii un om care, iata, vrea sa faca din Romania nu un banal "land of choice", ci o tara in care domneste o unica alegere si un singur mod de a fi si a trai: acela al bunului simt!
Constructia aceasta de imagine ar fi impecabila daca n-ar avea un cusur demolator: nu e credibila din cauza personajului in discutie! Orice admirator fanatic al lui Basescu ar fi in stare sa-i inventeze acestuia orice virtute de pe lume, in afara aceleia a bunului simt, insusire organic incompatibila cu comportamentul de politician al actualului presedinte al tarii. Pentru ca, din pacate pentru sanitatea mediului social in care traim, Basescu a excelat, in acesti ani ai mandatului sau, exact prin atitudini opuse bunului simt, jignind cu mare voluptate incotro vedea cu ochii, caricaturizand situatii si persoane, luand peste picior, mai ales in public si pe la televiziuni, la gramada, adversari si sustinatori politici, tineri si batrani, femei ori barbati - in orice imprejurare in care cei in cauza se incumetau sa aiba alta opinie decat a lui.
Toxicitatea unui asemenea comportament nu consta doar in afectarea personala a celor in cauza ori in frustrarile pe care le provoaca oricui primirea unor jigniri de tot felul. Toxicitatea cronica a lipsei de bun simt consta in forta de iradiere in masa pe care o capata atitudinile venite de la cel mai inalt nivel, ca si in functia de model, de referinta si de comparatie pe care orice vorba sau gest al capateniei statului o are pentru omul de rand. Si aici nu e vorba numai de limbaj, pentru ca bunul simt include limbajul, dar nu se rezuma la acesta. Nu e cazul sa deschidem aici vreo pagina de dictionar, dar bunul simt mai inseamna si multe alte lucruri, intre care unele sunt complet straine de ceea ce ne-a putut arata presedintele Traian Basescu in acesti ani; bunul simt, mai ales in cazul unui sef de stat, presupune, inainte de toate, respect fata de regulile institutiei care, vremelnic, te gazduieste - intri intr-o casa ii respecti obiceiul, se spune in popor; mai presupune, apoi, capacitate de dialog, respect pentru toti ceilalti, civilitate in gesturile publice, deferenta egala deopotriva fata de prietenii si adversarii politici si multe, multe alte trasaturi de caracter si de comportament, pe care actualul presedinte nu numai ca nu le-a putut proba, dar le-a calcat in picioare parca inadins.
De aceea suna atat de straniu acel slogan de campanie, insusit de Traian Basescu de la liberali. Este ca si cum Basescu ar spune la scara intregului popor ceea ce i-a spus candva unui ziarist care nu-i facea pe plac: "Vreau o Romanie a bunului simt, gaozarule!".