Sorin Rosca Stanescu publica pe News.corect.com articolul "Viitorul partid prezidential", pe care il puteti citi in continuare.
'Pentru a-si conserva puterea si, pe cale de consecinta, imunitatea, domnul Traian Basescu are nevoie de sustinerea unui partid. Pentru el, aceasta este o necesitate vitala. Dar care va fi acel partid? Iata o intrebare cheie careia i se poate da un raspuns in acest sfarsit de saptamana. Sau, cel putin, va avea inceputul unui raspuns.
In PD-L s-a creat un mit al existentei unei asa-numite aripi a reformistilor. De fapt, este vorba de cateva persoane venite recent in politica pe filiera prezidentiala. Ele sunt impinse la inaintare de seful statului, cu intentia cat se poate de explicita de a subrezi pozitia asa-numitilor grei din partid, scopul final fiind crearea unui compromis intre acestia si Traian Basescu. In esenta, asadar, "reformistii" sunt oameni de sacrificiu. Ei mai indeplinesc totusi un rol - e adevarat, minor - si anume acela de a incerca o cosmetizare a imaginii PD-L. Vezi Doamne, PD-L a incetat sa mai fie un partid supus blestematei reguli a unanimitatii. Vezi Doamne, in PD-L exista nu numai o dinamica interna, care conduce la reforma si innoire, ci si un grup de oameni curati, care incearca sa adune mizeria cu aspiratorul.
Ce am putut observa in aceasta saptamana, urmarind aparenta confruntare dintre, sa-i zicem, gruparea Voinescu-Preda-Macovei si ceilalti, a fost lipsa de consistenta a argumentelor "reformistilor", lipsa lor de sustinere din interiorul partidului, precum si faptul ca au fost lasati in ofsaid de Presedintele Traian Basescu. De altfel, e greu de presupus ca acesta va putea initia, prin telecomanda, in acest weekend, vreo schimbare a raportului de forte.
Dupa toate aparentele, PD-L urmeaza sa ramana si pe mai departe ceea ce a fost si pana in prezent. Respectiv un partid clientelar, cameleonic din perspectiva ideologica si gata sa faca orice fel de compromisuri, inclusiv compromisul suprem de tradare a interesului national, pentru a se mentine la putere.
Nu sunt insa la fel de convins ca PD-L va continua sa ramana un partid prezidential. De ce? In primul rand, pentru ca Traian Basescu s-a prabusit atat de mult, sub aspectul credibilitatii, incat nu numai ca a incetat a mai fi o locomotiva pentru partid, ci, dimpotriva, s-a transformat in balast. In al doilea rand, pentru ca, in curand, poate chiar foarte curand, Traian Basescu nu va mai ocupa pozitia pe care o ocupa la Cotroceni si, ca urmare, puterea sa de a influenta lucrurile se va diminua in mod dramatic. In al treilea rand, alaturi de Traian Basescu, combinatiile politice pe care PD-L le-ar putea face in viitor s-ar reduce si ele in mod semnificativ. Acesta este motivul pentru care asistam la o preluare in forta a conducerii reale in partid de catre gruparea, sa-i spunem, traditionala. Respectiv Blaga-Videanu-Berceanu. Daca a existat vreo tentativa de a fi plasata Elena Udrea la presedintia PD-L, sansa de reusita se pare ca s-a diminuat in mod dramatic.
Daca Traian Basescu scapa PD-L de sub control, asta nu inseamna ca nu va incerca sa identifice o alta formatiune politica pe care sa o poata calari, transformand-o in partid prezidential. Aceasta ar putea fi fie o aripa desprinsa din PD-L, fie UNPR. De aici, probabil, si sugestia sustinuta dintr-o regretabila eroare de PD-L de reducere a pragului electoral de la 5 la 3 la suta.
In fine, ma intreb daca nu cumva, in cele din urma, sperantele de partid prezidential ale lui Traian Basescu nu se vor indrepta catre UDMR.'