Octavian Stireanu publica in Azi articolul: Imposibila remaniere
Absorbtia fondurilor europene nu mai este o treaba de "hocus-pocus", cum si-ar dori Traian Basescu.
Presedintele tarii a mutat intr-o noapte Partidul Democrat din loja Internationalei Socialiste in zona crestinismului popular. Schimbarea s-a produs far&a dureri, intrucat nu apartenenta la o doctrina anume era punctul forte al respectivului partid si liderilor sai.
Tot Traian Basescu a schimbat intr-o noapte rezultatul propriei sale realegeri in functia de presedinte al Romaniei. Dupa ce, la ora 21, pierduse alegerile pe teritoriul tarii, in dimineata zilei urmatoare a aparut ca presedinte reales cu voturi aparute in diferentele de fus orar.
Si tot la fel de brusc Traian Basescu a anuntat, in mai anul trecut, taierea salariilor cu 25%, a pensiilor cu 15%, ca si celelalte masuri brutale de austeritate, despre care guvernul habar n-avea.
La fondurile europene, miscarile nu mai pot fi atat de rapide si imprevizibile. Scamatoria scoaterii din palarie a unui minister nou este tardiva si nici macar nu-i mai incanta pe amatorii de remanieri guvernamentale. Un minister nou nu mai poate salva, in ceasul al 12-lea, o situatie dramatica si blocata de birocratia existenta in celelalte ministere responsabile pentru proiectele europene.
Chiar si in momentul de fata exista o institutie centrala - ACIS, pe initialele ei - care se ocupa, chipurile, cu aceeasi problematica. Aceasta Autoritate pentru Controlul Instrumentelor Structurale se afla in curtea guvernului de multa vreme. Trebuia doar ca atributiile sale sa fie ranforsate, astfel incat toate celelalte organisme implicate sa asculte de o singura comanda. In urma unui mare "puseu reformist", premierul a trecut acest ACIS din structura Ministerului de Finante in subordinea sa, numind ca sef un secretar de stat din clientela politica. Aceasta inaltare in grad n-a folosit la nimic, intrucat pixul si decizia au ramas tot la ministrii care pastoresc cele 7 programe operationale structurale. Cheia intregului blocaj in absorbtia fondurilor europene se afla in aceasta alveolare a deciziilor, intereselor clientelei politice.
Pe langa ministrii care au decizia ultima - chiar daca e vorba doar de un podet sau de o troita prin cine stie ce catun - mai exista verigile intermediare, faimoasele Autoritati de Management (AM) si Organisme de Intermediere (OI). Aceste institutii apendice ale ministerelor, populate cu oameni foarte bine platiti, sunt create, pasamite, pentru a preintampina coruptia, a facilita analizele pe proiecte si a pune in slujba beneficiarilor expertiza unor oameni neutri politic, pasionati de ceea ce fac si interesati de performanta in propria activitate.
In realitate, lucrurile nu stau deloc asa. Salariatii din aceste organisme subsidiare nu sunt decat niste instrumente docile, la indemana ministrilor sau secretarilor de stat.
Toata aceasta birocratie clientelara nu poate fi topita peste noapte intr-un singur minister. Tactica de "hocup-pocus" a lui Traian Basescu va esua de aceasta data intrucat nimeni nu are interesul real sa strice niste retele de afaceri care au pompat in clientela pedelista sute de milioane de euro.
O alta cauza in blocarea fondurilor europene o reprezinta lipsa surselor de co-finantare interna pentru proiecte, intrucat mecanismul folosirii banilor europeni se bazeaza pe decontare.
Startul in realizarea acestor proiecte s-a dat in anul 2007, la fel ca in toate celelalte tari membri UE. De atunci, Polonia a reusit sa foloseasca integral 63 de miliarde euro fonduri europene, intrucat a putut sa puna alaturi peste 30 de miliarde euro resurse interne. Regimul Basescu a fost incapabil si incompetent in a gandi o asemenea strategie rapida si eficienta.
Situatia este mult prea dramatica si complicata pentru ca Traian Basescu sa o mai poata influenta printr-o pocnitura de degete. Incompetenta acestui regim este una structurala si nu se trateaza prin remanieri sau ministere noi, inventate peste noapte.
Singurul leac pentru acest regim este chiar inlaturarea lui.