Inpolitics informeaza: Basescu - mirosul fricii (Autor: Bogdan Tiberiu Iacob)
Anuntul-soc al lui Basescu, potrivit caruia nu e dispus sa dea guvernarea USL nici macar daca ia peste 50% in alegeri are, in mod cert, motivatii profunde. Enormitatea e prea evidenta pentru a nu exista motive solide in spatele debitarii ei, mai ales ca actualul presedinte a numit un premier, in 2004, exact din partea unei aliante tip USL, adica A.D.A. E clar ca seful statului stie ce risca aruncand asemenea teorie nedemocratica pe tapet, iar castigul scontat trebuie sa fie pe masura pierderilor de imagine. Care ar fi motivele anuntului lui Basescu?
In ultima vreme se petrec evenimente interesante, aparent fara legatura unele cu altele. Ministrul Borbely e luat la puricat de organe, la fel si Ponta. Patriciu ataca tot mai dur USL si pe Antonescu, dar lanseaza chemari la impacare lui Basescu si intra vertiginos in gratiile presei portocalii, oamenii lui Tariceanu ies si ei la rampa cu intepaturi la adresa aliantei liberalo-pesediste, Petre Roman, finul lui Patriciu, anunta ca asteapta ca Basescu sa-l reactiveze politic (?!!), gruparea Vanghelie zguduie tot mai tare barca pesedista, Iliescu repune pe tapet ideea suspendarii presedintelui. Iata ca, mai nou, Basescu anunta la B1TV ca nu va da guvernarea pe mana USL chiar daca ea cistiga alegerile, il lauda voalat pe Patriciu si il face arsice pe Tariceanu, neuitand sa adauge, insa, ca viseaza la o guvernare PDL-PNL-UDMR. In fine, am mai avut si scandalul amorsat de Jeffrey Franks, cu ale sale majorari de salarii dezmintite mincinos de catre pedelisti. Pentru ca problema se discutase, cu adevarat, in coalitie.
Ai spune ca de vina sunt efectele caniculei, dar noi inclinam sa credem ca in spatele tuturor acestor miscari se coace, de fapt, un mega-scenariu spectaculos, care va da in clocot cel mai probabil in octombrie-noiembrie.
Mai precis, dinspre Basescu incepe sa se simta mirosul fricii.
Situatia economica incordata la nivel international, cu o America abia scapata de un faliment rasunator si cu o Grecie salvata tot in extremis in UE, fac ca revenirea economica palpabila in buzunarele romanilor, pe care se baza PDL pentru revenirea in sondaje, sa devina o utopie in urmatorul an.
Initial, PDL preconiza ca, din toamna, sa dea drumul unor manevre populist-economice, care sa marcheze startul reabilitarii partidului in sondaje; de acum, e clar ca nu exista resurse pentru asa ceva, drept pentru care putinul existent va fi aruncat pe piata abia anul viitor, cat mai aproape de perioada alegerilor. Deconspirand posibilitatea unei marunte reveniri a salariilor bugetarilor, seful delegatiei FMI nu a facut decat sa dea planurile de taina ale PDL peste cap. Daca se va da ceva inapoi, va fi doar anul viitor, iar anuntul pompos trebuie musai facut de guvernanti si nu de Jeffrey Franks, in numele goanei dupa procente electorale.
Un alt aspect demn de remarcat e ca, de la congres incoace, PDL nu a facut nici macar un sfert de pas in directia reformei interne profunde pe care mai toata lumea o clama pina la forul amintit. Nicio clarificare doctrinara, nicio deschidere a partidului, nicio analiza la rece a efectelor congresului, nici macar sondajul anuntat ritos de Radu Berceanu, care ar fi trebuit sa determine daca, dupa o luna de la alegerea noii conduceri, se simte ceva in bine. Totul a incremenit.
In aceste conditii, e clar ca Basescu nu mai poate sconta pe ridicarea PDL, ci, strict, pe prabusirea adversarilor.
Actiunile sale din ultima vreme au ca unic scop zguduirea USL. Una dintre directiile majore este ruperea PNL, prin filfiirea promisiunii de primire la putere alaturi de PDL, subliniata de anuntul privind refuzul de a da guvernarea USL orice s-ar intampla la alegeri. O promisiune pe care Patriciu o ia in serios si lucreaza tot mai fatis pentru transpunerea ei in viata. De ce are grija Basescu, insa, sa il execute public pe Tariceanu, desi acesta se plaseaza tot in aripa adversa lui Antonescu? Raspunsul e simplu: Tariceanu nu e pe placul papusarilor lui Basescu, adica al americanilor, mai ales de cand cu propunerea de retragere a trupelor romanesti din teatrele de razboi ale Orientului Mijlociu.
Patriciu, in schimb, e filo-american pina in maduva oaselor, de aceea trebuie "valorizat" cit mai puternic in perioada care urmeaza.
Demna de remarcat e si schimbarea de macaz in cazul lui Ponta. Daca, pana de curind, liderul pesedist avea dedicata o strategie speciala din partea PDL si a Cotrocenilor, constand in ridiculizarea sa permanenta si mentinerea la nivelul imagistic al unui tanc politic, anchetarea sa de catre DNA anunta, brusc, o reevaluare.
E clar ca Ponta devine un adversar de temut, asa ca schema "imaturul" trebuie sa lase loc artileriei grele, adica procurorilor regimului. Din acest punct de vedere, pentru Ponta putem spune ca necazul cu DNA e cea mai buna veste din ultima vreme, e semnul ca e in crestere si ca devine amenintator.
In fine, un alt mare pericol pentru Basescu e ca UDMR sa cedeze insistentelor USL si sa se alipeasca respectivei constructii politice. Pentru a preintimpina asemenea scenariu, s-a dat drumul, de curand, scandalului Borbely, un avertisment discret pentru alti capi ai uniunii care se stiu cu anumite muste pe caciuli.
Din nefericire pentru opozitie, manevrele lui Basescu nu sunt lipsite de sanse reale de reusita, mai ales ca, atat in PSD, cat si in PNL exista grupari aflate in razboi cu actualele conduceri. O ruptura a PNL in toamna, dublata, spre exemplu, de un esec al lui Ponta in meciul cu Vanghelie ar contura o imagine de slabiciune majora a USL, cu efecte grave la vot. Noua amenintare cu suspendarea si chiar arestarea presedintelui arata limpede ca opozitia e constienta de risc. Daca, in schimb, Antonescu si Ponta rezista pe picioare si isi mentin partidele intregi, cel care pierde este Traian Basescu, cu al sau PDL cu tot.
Se anunta, deci, un meci puternic in toamna, cu atat mai mult cu cat situatia de pe scena politica se vrea a fi transata nu in urmatoarea campanie electorala, ci, in interesul Cotrocenilor, cu cateva luni bune inaintea ei.