In 2012, partidele se vor confrunta cu cele mai mari provocari din istoria ultimilor 20 de ani de democratie: moartea promisiunilor nerealiste, schimbarea contextului de comunicare si nevoia unei noi ordini institutionale, afirma consilierul prezidential Sebastian Lazaroiu. Puteti citi in continuare opiniile reputatului analistul politic asa cum sunt reproduse in Q Magazine.

Retrospectiva populismului

Daca ne uitam in urma, vom remarca betia programelor politice dinaintea alegerilor. Poate ca nu a fost atat de accentuata la inceputul anilor ‘90, cand interesul votantilor pentru propunerile partidelor si nivelul de informare erau relativ scazute. Atunci, campaniile electorale se concentrau pe cuvinte-cheie, cu reverberatii emotionale: comunism, stabilitate, liniste, revolutie, democratie etc.
Contractul celor 100 de zile a fost, probabil, prima tentativa de a incita imaginatia electorilor prin promisiuni concrete, structurate. Nu stiu cat ar fi putut conta acea lista de angajamente in victoria coalitiei de dreapta si a presedintelui sau. Probabil la fel de mult cat a contat in uriasa dezamagire de la sfarsitul celor patru ani de guvernare. In orice caz, a fost etapa in care politicienii promiteau fara sa faca si un bilant, fara sa observe constant modul in care si-au indeplinit programul politic.
PSD a fost primul partid care a introdus, in perioada 2001-2004, monitorizarea promisiunilor din campanie, desi, paradoxal, nu prea au avut nevoie sa promita mare lucru pentru a castiga celebrele alegeri "Vadim contra Iliescu". E adevarat ca in mandatul lui Nastase, dupa multa vreme, au fost primii ani consecutivi de crestere economica. Deci, merita facut bilantul.
Etapa 2005-2008 a fost cea mai dramatica. Liberalii, cu un vehicul mic de 15%, aveau nevoie nu doar sa promita, ci si sa arate ca sunt capabili sa livreze (cu complicitatea majoritatii "secrete" intre PNL si PSD). Asa incat, 2008 a fost anul celui mai desantat populism preelectoral, dar si inceputul dezechilibrarii bugetare, ale carei costuri le platim si astazi.

Daca azi primesti prea mult, maine ti se ia

Un sondaj recent arata ca 80% din votanti cred ca politicienii care promit cresterea salariilor si a pensiilor ii mint. Asa s-ar explica lipsa de credibilitate a partidelor din opozitie care, la ultima motiune de cenzura, au anuntat cresterea veniturilor la bugetari si pensionari daca vor prelua puterea. Romanii inteleg, incet-incet, capcana promisiunilor electorale. Daca astazi primesti prea mult, maine e posibil sa ti se ia. Mai bine te multumesti cu mai putin astazi, ca sa nu risti, in cativa ani, o deceptie severa.
Din acest punct de vedere, e de asteptat ca partidele sa joace cartea promisiunilor din 2012 intr-un registru sobru. Mai periculoasa decat promisiunea neonorata este spirala populismu lui. Pentru ca, in campanie, daca un singur partid ridica miza, celelalte il vor urma.
Anticipez ca partidele vor fi foarte prudente sa promita marea cu sarea in 2012. In fond, chiar forurile europene au decis sa sanctioneze financiar populismul reflectat in bugetele nationale. Asadar, politicienii din tarile europene, inclusiv Romania, vor fi in delicata situatie de a da cu o mana si de a pierde cu alta. In acest fel, "jandarmul" de la Bruxelles a decis sa transfere deceptia de la alegatori la politicieni.

Tentatii si constrangeri

Asa cum se intrevede, tentatia populismului este mai mare pe partea stanga a spectrului politic. Si asta nu pentru ca stanga ar fi mai populista decat dreapta. PNL a tinut sa infirme aceasta teorie. Si PSD din vremea premierului Nastase a infirmat-o. Dar stanga, venita dintr-o lunga opozitie, poate face ravagii in materie de demagogie electorala.
O alta tentatie este aceea legata de structura electoratului. Cel mai disciplinat segment electoral este cel al dependentilor, intr un fel sau altul, de bugetele nationale. Pensionarii, in primul rand. Demografia este responsabila, la randul ei, de deficitul urias la bugetul de pensii. Desi aceste segmente au fost captive partidului de stanga pana in 2007, PNL a fost primul partid de dreapta care a incercat sa le elibereze din captivitate. Al doilea a fost PD-L, cu pensia minima garantata. Dar eliberarea a fost iluzorie, pentru ca pensionarii au intrat in capcana dezamagirii.
O constrangere majora vine de la electoratul activ si informat. Desi acesta nu prea se prezinta la vot, e posibil sa il scoata din case chiar revolta antipopulista. PNL va avea probleme serioase (cum deja are) daca va fi inclinat sa ajunga la putere prin promisiuni nerealiste. Revolta platitorilor de taxe s-ar putea sa fie un fenomen nou, nemaiintalnit anterior. Sa nu-i subestimam. Ei se organizeaza mai usor si au resurse pentru a influenta rezultatul alegerilor.
In fine, o lectie importanta pentru partide este ca nimeni nu va mai guverna singur. Promisiunile pe care le fac in campanie trebuie armonizate cu cele ale viitorului partener. Daca asta a functionat pana acum ca o scuza pentru nerealizarile guvernarii, in 2012 va functiona mai degraba ca un factor de ajustare.

Oameni si valori, nu bani

Masurile de austeritate din acest an au modificat nu doar dezechilibrele bugetare, ci si dezechilibrele generate de spirala promisiunilor. Imi amintesc ca, in 2008, s-a organizat o adevarata licitatie electorala pe numarul de kilometri de autostrada. PD-L facea cam 800, PSD, 1.000, iar PNL - un pic peste 1.000. In 2012, vom vedea o aliniere de programe politice. Cel care va devia cel mai mult va fi si cel mai sanctionat la vot. Nu as exclude nicio competitie in sens invers: cine promite cel mai putin. Dar, mai probabil, se va forma un standard in jurul caruia se va aduna intreg "plutonul".
Un corolar al acestui efect probabil este acela ca partidele se vor diferentia prin alte criterii. Un criteriu posibil va fi cel al resurselor umane: candidatii propusi, de obicei evaluati dupa standardul competentei si al integritatii. Aici, PD-L va avea problema cea mai serioasa, pentru ca, in general, cei care au guvernat se erodeaza natural dupa ambele standarde, pe cand cei din opozitie pot prezenta oameni "straluciti si imaculati", care urmeaza ca confirme.
Un alt criteriu va fi cel al valorilor si principiilor. Ca si pana acum, PSD pastreaza decalajul intre nucleul traditional de votanti si "invataturile" socialistilor europeni, altfel mult mai moderni si mai apropiati de aspiratiile clasei mijlocii urbane. Nici PNL nu sta prea grozav in aceasta privinta. Discursul radical, politicianist, fara nuante si slab orientat spre politici nu ajuta deloc atunci cand vrei sa faci adecvarea intre doctrina si programul politic sau atunci cand vrei sa tintesti anumite categorii electorale.
Capitalizarea schimbarii va crea si ea probleme. PSD si PNL, venite din opozitie, vor avea mari dificultati sa clameze schimbarea, cata vreme, timp de patru ani, au sustinut de-a valma conservarea: pensiile magistratilor, ale militarilor, salariile functionarimii arogante, un sistem de educatie premodern, inspirat de Universitatea Politehnica etc. Asa se intampla cand intelegi opozitia ca pe un front de lupta in care trebuie sa blochezi orice initiativa a guvernului.

"Alba-ca-Zapada"

"Alba-ca-Zapada" va fi conceptul-cheie al anului 2012. Unii il inteleg ca pe o noua formatiune politica, altii ca pe un vechi partid, radical transformat. Eu l-as intelege mai degraba ca pe o schimbare fundamentala in ordinea sociala si institutionala. Esecul marilor agregate, fie ca vorbim despre state, banci sau corpo ratii, are consecinte dramatice asupra democratiei elective. Sobrietatea, cumpatarea si competitia onesta vor domina populismul, clientelismul lenes si risipa vesela din administratie. Societatea a intrat deja in alerta. Si isi va gasi propriile forme de veghe.
Nici presa nu va mai fi ce a fost. Nu in actuala forma de organizare. Mai ales in Romania. Presa are propriile sale complicitati la esec. A alimentat spirala populismului de cate ori a avut ocazia, a inchis ochii la marile fraude pentru concedii pe iahturi, a promovat divertismentul si kitsch-ul ca pe un drog pentru sedarea maselor in goana dupa credit cu buletinul, a vrut sa puna guverne, sa numeasca presedinti, fara sa isi asume si responsabilitati.
Explozia mediului virtual va inchide multe ziare si studiouri de
talk-show. Vom vedea bloguri mai influente decat marile titluri consacrate pe hartie. Lupi singuratici sau grupuri mici se vor exprima mai liber pe internet decat ar putea sa o faca in cadrele televizuale cu scaune, mese si moderatori care constrang si falsifica opiniile.
Nu va fi o zona gri a anarhiei. Va fi o noua forma de organizare. Un caine de paza gras si imbatranit va fi inlocuit de mai multi lupi tineri, care vor veghea cu adevarat la democratia autentica.
Societatea civila nu va mai fi cea cu care ne-am obisnuit in ultimii
20 de ani: stipendiata de organizatii internationale si sucombata dupa taierea rentelor. Societatea civila isi va gasi propriile resurse pentru a se exprima si actiona impotriva abuzurilor si a indiferentei, in contextul scaderii costurilor comunicarii. Prevad o alianta intre, pe de o parte, mica intreprindere sau comunitatile naturale si, de cealalta parte, grupurile civile active, impotriva marilor agregate in agonie. Cum se vor adapta partidele noastre la noile realitati? Greu de spus. Dar, daca nu vor reusi, au sanse mari sa devina istorie.