Gandul publica articolul lui Marian Sultanoiu, intitulat 'Mazilirea "martirului" Geoana', pe care il puteti citi in continuare.
Mazilirea lui Geoana s-a amanat pentru cateva zile. Nu pentru ca fostul lider ar fi argumentat in vreun fel incercarea de "destabilizare" a PSD, proiectata la sprit cu prietenii, ci, mai ales, din motive absolut pragmatice. "Ce mult imi displace gustul amar si sefia asta a lui Ponta" ar fi spus Geoana la Ramada. "Si mie, ce mult imi displace gustul amar si sefia asta a lui Ponta" ar fi raspuns pe rand, Toma, Lazar, Gust etc, pana cand au inceput sa sune telefoanele la Ponta, iar liderul le-a transmis sec: "Cand mai vorbiti de mine dati telefoanele pe silent", si pe urma a-nceput sa-i mazileasca.
Ca l-a torpilat pe fostul lider al Aradului, in creierii noptii, n-a fost nicio surpriza. Era de la sine inteles ca omul o sa zboare precum epoletii generalilor sub rafalele gloantelor lui Stalin - unul dintre personajele cel mai des asociate numelui Victor Ponta in ultima perioada, desi liderul din Kiseleff se dezvolta mai ales pe modelul Guevara -, odata ce acesta si-a permis sa epistoleze pe tema "stalinismul lui Victor". Executia lui Lazar era una, in esenta, fara recul politic, dar care si-ar fi dorit sa capete ecoul unui ultim avertisment dat militiei lui Geoana. Sefii de la centru s-au gandit ca altfel vor "negocia" linistirea fostului lider, cu Lazar cel intors in "morti", intins pe nasalie
Gluma s-a ingrosat insa a doua zi, cand senatorul Ion Toma de la Olt i-a trimis demisia lui Ponta pe net. In josul acesteia, demisionarul isi exprima, si el, speranta ca liderul va primi gandul cel bun si va renunta la jihadul din partid. Iar Toma era o pierdere pe care liderul PSD nu o luase in calcul nicio secunda. Mai mult, promitea degajat ca va interveni chiar el la organizatia "de domiciliu" a senatorului spre a-i face pe cei in drept sa renunte la a cere excuderea proscrisului, "tocmai pentru ca e un senator vechi si serios". Doar ca Toma n-a mai asteptat "negocierea", ci a plecat pur si simplu, declansand un adevarat cutremur in organizatie, acolo unde primari si consilieri anunta ca vor pleca si ei.
Ca sa-l martirizezi si pe Geoana in aceste conditii in care nemultumitii partidului devin tot mai activi, ar insemna sa-ti creezi un deficit important de imagine, chiar daca inca latent. E usor de spus acum, cand inca nimic nu e pierdut, "cei care vor neaparat functii sa mearga la partidul fripturistilor, infiintat special pentru ei" referindu-te la aruncarea peste bord a sefului Senatului. Cu totul altfel se va resimiti insa aceasta relitate atunci cand USL va pierde o functie importanta in razboiul cu PDL, indiferent daca omul care o ocupa pare astazi "cuiul lui Pepelea" in partid. Sunt doi ani de cand social-democratii si liberalii sufera pierderi serioase in teatrul de razboi politic in care s-a transformat Parlamentul si nu chiar toti dintre cei plecati aveau tinicheaua legata de coada. Cel putin 20 dintre ei - diferenta dintre opozitie si putere - ar fi putut fi pastrati in partidele lor cu doar putin mai multa diplomatie.
Sigur, inflexibilitatea are rostul ei, dar, la urma urmei, politica e arta compromisului. Nici pentru Ion Iliescu - pe care il invoca astazi Victor Ponta -, n-a fost usor sa digere intreg meniul detronarii sale. Si atunci s-a vorbit intens despre ruperea partidului, despre o platforma a stangii. Si atunci nemultumitii au cautat un portstindard. Dar mai ales atunci, politica de partid s-a dovedit a fi o arta a compromisului.