Gheorghe Constantin publica pe blog articolul Fanatismul, ultimul refugiu al lui traian basescu, pe care il puteti citi in continuare.
Lasand orice alt comentariu, iesirea din seara asta a lui traian basescu a depasit orice limita a nesimtirii si bunului plac. Nu asa se conduce o tara. Nu asa se fac reformele. Nu asa se construieste un consens.
Probabil ca-si va impune proiectele. Cu viermii aia din PDL in Parlament, cu subordonatii Generalului Izmenelor, cu deputatii care reprezinta minoritatile nationale, cu dosarele de santaj pe care i le ofera serviciile, cel putin reorganizarea administrativa trece de Parlament. Probabil ca pana luni ziarele portocalii vor fi pline de "demascari" privindu-i pe udemeristi. Asupra lor se exercita deja o presiune infernala.
Evident, modul asta de a face lucrurile genereaza multe resentimente. Care pot izbucni oricand. Nu-l intereseaza. S-a fanatizat, si oricine nu-i de acord cu el trebuie distrus prin orice mijloace. Fanatismul este ultimul lui refugiu. Nu mai are nimic de propus romanilor. Iar tot ce-a propus, si a impus prin mijloace nedemocratice, s-a dovedit un esec: si reforma educatiei, si reforma sanatatii, si cea a justitiei sau a proprietatii, ca sa nu mai vorbesc despre reforma clasei politice.
Refuzul lui de a tine cont de obiectiile Curtii Constitutionale este o expresie a acestui fanatism. Dar si a neputintei sale de a fi om de stat. Este doar un capitan de nava, smecher de doi bani, umil cu cei de deasupra sa (vezi pozitia in genunchi in fata Marelui Licurici), zbir si dispretuitor cu subordonatii. In toti acesti ani n-am fost condusi de politicianul traian basescu. Am fost condusi de un capitan de nava frustrat, care nu-si poate depasi conditia.