Adrian Nastase publica un articol in Jurnalul National, intitulat "Un act de protest", pe care il puteti citi in continuare.
'Renuntarea mea de a candida nu este o acuzatie impotriva cuiva. Ar fi prea simplu. Este, in primul rand, un protest. Un protest impotriva fraudei morale de la alegerile prezidentiale din 2004. Impotriva fraudarii alegerilor din 2009. Impotriva transformarii votului in marfa. Impotriva rinocerizarii clasei politice si a manelizarii modelelor de succes.
Are loc un fel de "revolutie culturala" care contamineaza si partidele. Inclusiv partidul din care fac parte.
M-am intrebat, in aceste zile, care este partea mea de vina pentru situatia in care Rectorul Florian Popa de la Medicina, din organizatia PSD de la Bucuresti, este invocat ca argument de sustinere in disputele politice de catre Marean Vanghelie, asa cum un alt rector a fost "garantat" tot de el in campania electorala.
In aceste zile, m-am uitat cu mai multa atentie si la unii dintre colegii cu care am lucrat de-a lungul timpului. Jucatori la mai multe capete, "decisi" sa sara dintr-o barca in alta daca este nevoie. Nu vreau sa generalizez.
Participand la dezbaterile Comitetului Executiv National de luni, am fost foarte surprins sa constat impermeabilitatea la argumente, in numele unor intelegeri anterioare, de tip "cooperativa". Am avut impresia ca, luptandu-ne cu metodele lui Basescu atatia ani, am inceput, de fapt, sa le copiem.
Imi pare rau sa spun acest lucru, dar eu nu vad partidul revigorandu-se prin metodele lui Vanghelie. Aici ma despart de optiunea lui Mircea Geoana - care nu intelege ca folosindu-l acum devine, in realitate, prizonierul lui.
Un partid are nevoie, periodic, de "socuri" de innoire, de schimbari de echipa, de modernizarea mesajului. La mijlocul anilor ‘90, am realizat acest lucru intarind legatura cu sindicatele si preluand sindicalisti pe listele noastre. La inceputul anilor 2000 am realizat fuziunea cu PSDR-ul, creand PSD-ul, capabil sa intre in Internationala Socialista si in Partidul Socialistilor Europeni. Dupa 2005, nu s-a mai intamplat nimic notabil sub aspectul marilor decizii. S-a vorbit mult despre reforma, partidul s-a ocupat mult de imagine si a trait intr-un perpetuu joc intern de redistribuire de putere si de organizare de aliante conjuncturale.
Situatia de dinaintea acestui congres este determinata de un anumit tip de politica clientelara - vizibila si la alte partide - care obtureaza orice fel de abordare strategica. Ma intreb, inca o data, care este partea mea de vina in ceea ce se intampla acum in partid. Am unele raspunsuri si, de aceea, renuntarea la candidatura este si un act de protest fata de mine insumi.

P.S. - La catolici, zilele acestea se desfasoara un "carnaval" ciudat: timp de trei zile regulile se abroga. Luni a fost "lunea trandafirilor", maine este "miercurea cenusie". E posibil oare ca Occidentul sa ne influenteze mai mult decat credem?'