Andrei Plesu publica in Dilema Veche articolul ' O parabola profana '
Un om s-a luat in vorbe cu un alt om, aflat, temporar, intr-o importanta dregatorie. N-ar fi facut-o, poate - mai ales ca il sustinuse candva -, daca nu s-ar fi simtit zgandarit de tot soiul de pozne ale dregatorului, care de care mai naravase, mai rastite, mai pe-alaturi cu drumul. Nu ca el ar fi fost perfect, dar s-a gindit ca unui ins puternic, unui barbat adevarat ii esti mai de folos aratandu-i greselile, decat cadelnitandu-l bleg, de dimineata pana seara. Din pacate, ca toti zgandaritorii, zgandaritorului nostru nu-i placea sa fie, la rindul lui, zgandarit. S-a infuriat. Si s-a trezit adaugind inca o boacana la multele, maruntele si mai putin maruntele boacane ale dregatoriei sale.
In ce a constat galceava? Bombanitorul i-a facut preopinentului sau cateva reprosuri. Ca, de pilda, nu stie destula istorie, ca vorbeste cam buruienos, ca se saboteaza singur instrainindu-si de-a valma si prieteni, si dusmani, ca nu e destul de respectuos cu propria sa dregatorie si ca nu prea citeste. E enervant, nu zic, sa auzi astfel de hartuieli. Dar daca esti un ins matur, sau macar abil, daca dispui de o picatura de umor si de foarte, foarte multa inteligenta (in afara "desteptaciunii" tale native), ai la indemana mai multe feluri de a raspunde "decent".
O prima varianta ar fi sa nu raspunzi deloc. Dregatoria in care te afli iti ingaduie sa te comporti suveran, sa nu iei nota de toate glasurile care ajung pana la tine. In definitiv, ai lucruri mai importante de facut. Ai de rezolvat o sumedenie de "crize", incalceli politice si tensiuni publice. N-ai timp de rafuieli tantose cu toti guralivii, cu toti cautatorii de nod in papura, cu toti cei care te critica. O a doua varianta, daca totusi te decizi sa intri in joc, ar fi sa dovedesti "agresorului" ca judeca gresit. Sa-i spui ca ai dreptul sa vezi istoria altfel decat el, ca nu intelegi sa fii ipocrit si sa te porti altfel decat iti e firea, ca nu doar tu te-ai burzuluit la cei din preajma ci ca, slava Domnului, ai si incasat, ani de-a randul, seara de seara, lighene intregi de sudalmi, multe nedrepte si isterice. Ai fi putut spune, de asemenea, ca ai o viziune neconventionala despre dregatoria ta si ca, deci, nu poti fi judecat dupa standarde abstracte. In sfarsit, ca esti si ai fost intotdeauna un om al faptei, nu un devorator de carti. Nici nu ai pretins vreodata ca esti un fin intelectual. O a treia varianta ar fi sa asumi postura nobletii autocritice: da, stiu ca sunt departe de a fi un model ireprosabil, stiu ca am o serie intreaga de defecte si ca, mai des decat ar fi ingaduit, ma ia gura pe dinainte, am iesiri necontrolate, daca nu chiar nedemne. Regret sincer inadecvarile de care ma fac responsabil, dar, realist vorbind, nu mi se poate cere sa devin peste noapte altcineva. Ma voi stradui sa fac ajustarile de rigoare, apeland, totusi, la intelegerea si solidaritatea pe care dregatoria mea le poate pretinde in mod legitim.
"Agresatul" n-a avut insa puterea sa ia in calcul vreuna dintre variantele de mai sus. A ales - pentru a vorbi pe limba lui - solutia "ba pe-a ma-tii!". Te legi de izmenele mele? Ma leg si eu de ciorapii tai! Faci bascalie de nasul meu? O sa fac si eu bascalie de ochii tai! Ma vorbesti de rau? Las’ ca scot eu din sertar niste rele despre dumneata de-o sa-ti sune apa-n cap! Totul incununat cu un discurs batos despre "decenta".
Rezultatul? Partizanii dregatorului sufera in tacere. Dusmanii, euforici, ii fac "sac!", bucurosi ca i-a mai zis-o cineva. Televiziunile tavalesc obscen litigiul prin toate balele indarjirilor lor. Cat despre "agresor", nu-i raman decit doua concluzii: 1) A avut dreptate sa se indoiasca de calitea umana a "agresatului". 2) Trebuie sa se teama. A bagat-o pe maneca! O s-o pateasca! Musai sa telegrafieze amicilor: "Viata, onorul nesigure! Nu mai putem merge cafine!"
Dar dregatorul? Ce va face dregatorul? O ipoteza (utopica) ar fi sa ia o hotarire curajoasa, de natura sa-i amuteasca pe toti: sa-si ceara scuze. Cealalta ar fi sa spuna barbateste tot ce are de spus. Sa faca marile dezvaluiri denigratoare pe care, din bunatate si "decenta", le-a tinut pana acum secrete. Altfel, totul va ramane la nivelul unui infantil joc al muschilor, cu perspective de a se perpetua, mediocru, la nesfarsit.
P.S. Orice asemanare intre personajele acestei parabole si personaje reale este, evident, cu totul intamplatoare.