Matrasit din conducerea comisiei menite sa pazeasca „integritatea morala” a PSD-istilor, Antonie Iorgovan il va reprezenta pe Ion Iliescu in dosarul mineriadei din 13-15 iunie. Celebrul avocat si-a oferit serviciile in mod gratuit, fapt care nu poate decat sa-l multumeasca pe cel mai sarac si cinstit dintre presedintii mioritici. Semnarea contractului dintre cei doi a fost confirmata de ambele parti, Iorgovan precizand ca la apararea „simbolului” Iliescu vor lucra mai multi avocati. In ceea ce-l priveste pe fostul sau avocat, Radu Ghergovan Silisteanu, Iliescu s-a multumit sa spuna ca a reprezentat o alegere „provizorie si temporara”.
Cum insa tot Iliescu a tinut sa sublinieze ca este audiat in calitate de martor si nu de invinuit - asa cum declarase Silisteanu saptamana trecuta, se poate crede ca alegerea lui Iorgovan reprezinta si o cale de a bloca aflarea anumitor „amanunte” stanjenitoare pentru celebrul client - mai ales ca Iorgovan, in caliate de om politic, stie foarte bine ce sa (nu) spuna presei. Chiar daca si-a schimbat ieri avocatul, Iliescu are toate motivele sa se simta prost cu atatea scene horror din timpul mineriadei 13-14 iunie rulate ieri, in exces, pe toate ecranele TV. Marcata pentru prima data dupa caderea PSD-ului de la putere, mineriada a fost prezentata, in toata „splendoarea” ei si cu intreaga recuzita minereasca de sange si cruzime. Confruntat cu greselile maturitatii sale ante-capitaliste, Iliescu a reluat deviza binecunoscuta: „Venirea minerilor a fost efectul si nu cauza mineriadei” - mineriada pe care totusi a acceptat sa o considere „un moment foarte negru in evolutia societatii romanesti”. Tot in propriul sau registru, Iliescu a respins orice implicare a puterii de atunci (adica a sa si a FSN-ului) si a catalogat drept „aberatie, facatura, provocare, diversiune” scenariul conform caruia puterea a fost vinovata. Interesant este ca, pentru Iliescu, mineriada este un subiect lamurit si clarificat pe care insa anumiti oameni vor sa-l „confuzioneze”. Atata vreme cat a incercat sa-l scoata la lumina pe „Luceafarul Huilei” din celula in care justitia l-a trims taman pentru fapte de arme asemanatoare, viziunea lui Iliescu asupra mineriadei nu poate starni uimirea. Inainte insa de a inchide cu totii acest capitol barbar, Iliescu - presedintele Romaniei pe acea vreme - va trebui sa raspunda pentru mortii si cei ramasi schilozi in urma cursului rapid de buna-purtare predat de minerii chemati de insusi Iliescu, infricosat ca poate pierde puterea de abia smulsa din mainile avide ale altui comunist de trista amintire, Nicolae Ceausescu. Iliescu i-a chemat, Iliescu le-a multumit, Iliescu a profitat de mineri, Iliescu trebuie sa raspunda chiar daca o asemenea operatiune este de neconceput pentru mintea unui tovaras prim-secretar de judet.