Batalia pentru sefia Justitiei romanesti a ajuns la un nou punct de rascruce. Daca pana mai ieri discutiile si schimburile de ravase "de dragoste" dintre palate se purtau exclusiv pe tema nominalizarii si neacceptarii Noricai Nicolai in scaunul de capetenie a magistratilor si procurorilor, acum dialogul cu tenta de "las‘ ca vezi tu ce patesti daca nu faci cum zic" a alunecat si pe panta efectelor colaterale pe care le poate avea ambitia unui premier.

Intregul circ a pornit de la decizia pe care a comunicat-o celor impricinati Cureta Constitutionala, care a hotarat ca presedintele Basescu poate refuza o singura data nominalizarea unui ministru intr-o functie a Guvernului (de parca, daca nominalizezi a doua oara aceeasi persoana, ii speli si toate pacatele...). Alternative ar fi doar doua: ori este propusa o alta persoana, ori se restructureaza Guvernul, caz in care Parlamentul va fi cel care decide care ministru e bun (pentru partid, evident) si care nu.

Cele doua posibilitati l-au pus pe prim-ministrul Tariceanu in fata unei dileme de-a dreptul filosofice: pe de o parte, multi dintre liberali ar merge pe mana Noricai pana in panzele albe, sustinandu-i neconditionat candidatura la sefia Justitiei, iar, pe de alta, "micile" abateri de la lege pe care le-a comis senatoarea care vota mai anul trecut prin intermediul rudelor mai tinere si sprintare, aduse in Parlament ca sa vada "ce face si ce este el" se constituie intr-un ditamai biloiul negru, care le-a sarit in ochi nu doar romanilor, ci si oficialitatilor de la Bruxelles si Strasbourg.

In ce priveste cealalta metoda de a drege busuiocul, adica restructurarea guvernamentala, masura ar provoca si mai multe neintelegeri printre partidele de la putere decat simpla renuntare la Norica Nicolai. O asemenea luare la puricat a intregului Cabinet Tariceanu ii poate lasa pe multi dintre actualii ministrii fara caldutele fotolii in care dormiteaza de ceva timp. Iar ca sa schimbi cinci-sase ministri numai ca sa-i faci loc unui controversat viitor sef al Justitiei, e deja prea mult pana si pentru niste membri de partid care sustin ca pun interesele de partid mai presus de cele proprii. Dar, cum pana la alegeri nu mai e chiar asa mult, orice este posibil. Fie chiar si plantarea unui "mar al discordiei" in ograda acelei femei oarbe, cu balanta intr-o mana si cu o sabie in cealalta...