Un reprezentant al PSD a citit in parlament textul Motiunii de cenzura, intitulata "OPRITI GENOCIDUL SOCIAL!". Puteti citi in continuare a patra parte a Motiunii, al carei Moto este din Mihai Eminescu:
"Azi, cand fraza lustruita nu ne poate insela,
Astazi altii sunt de vina, domnii mei, nu este-asa?"
'Prima eroare politica a prezentului proiect de lege consta in afirmatia autorilor lui ca aceasta ar fi "solutia corecta". Aceasta solutie - dictata, in direct si la ora de varf, in seara zilei de 6 mai a.c. - a luat prin surprindere nu numai delegatia FMI, BM si Comisiei Europene, ci chiar si pe ministrii Guvernului Romaniei! Timp de aproape o luna de zile, toata stradania guvernantilor a fost sa demonstreze ca acesta este raul cel mai mic dintre doua posibile (ori taierea salariilor si pensiilor, ori majorarea TVA si a impozitului pe venit si profit). Nimic mai fals!
In realitate, intre cele doua variante se intinde o plaja larga de alte solutii. Acestea au fost prezentate in mod repetat in public, in ultima perioada.
Exista solutii formulate de sindicate; exista solutii ale specialistilor din diverse domenii, ale cercetatorilor si institutelor cu profil economico-social; exista solutii prezentate de partidele politice de opozitie; partidele din opozitie - PSD, PNL, PC, au elaborat propriile lor pachete cu solutii alternative, menite nu numai sa reduca deficitul bugetar, ci si sa relanseze cresterea economica, sa mareasca veniturile la buget. Dar nimeni de la putere n-a vrut sa vada si n-a vrut sa auda altceva decat "solutia corecta" dictata de la Cotroceni.
Aici nu discutam despre antinomia dintre cota unica si impozitarea progresiva. In prezent, aparatorii cotei unice stiu ca ea nici macar nu mai exista dupa masurile guvernului Boc. Aici discutam despre existenta unui plan coerent, bazat pe solidaritate si nu pe austeritate, de iesire din criza. Este nevoie de altceva decat doar solutia "taierilor" si a retragerii statului din fata responsabilitatii sale fata de bunastarea pensionarilor, a salariatilor, si a celorlalti cetateni. Exista in prezent alternative la solutia "fiecare pe cont propriu" pe care o propune actuala putere. Exista alternative complexe care pun pe primul plan salvarea locurilor de munca, salvarea clasei de mijloc, salvarea bugetelor publice, salvarea politicilor sociale.
Acest guvern trebuie sa plece, in primul rand pentru a lasa loc liber construirii unui mix de solutii, indiferent de paternitatea lor, dar selectate dupa un singur criteriu: al convergentei spre sacrificii sociale cat mai mici si spre reluarea cresterii economice. In perioada cresterii economice, profitul din economie a fost privatizat, iar acum, in recesiune, pierderile din economie incep sa fie nationalizate pe pielea celor saraci. Faimoasa "solidaritate" atat de mult invocata nu inseamna deloc privatizarea castigurilor si nationalizarea pierderilor! Impartasim pe deplin punctul de vedere al sindicatelor privind nevoia de repartizare echilibrata si echitabila a costurilor crizei.
S-a tot spus ca "mediul privat a suportat deja costurile crizei, acum este randul sectorului bugetar". Manipularea este vadita. Suportarea de catre mediul privat a socurilor crizei de anul trecut a insemnat, in esenta, trimiterea salariatilor in somaj, restrangerea activitatii firmelor, diminuarea castigurilor de natura salariala a angajatilor ramasi. Deci si in mediul privat tot oamenii simpli, in carne si oase au avut de suferit. Aplicarea masurilor propuse acum se va propaga si asupra mediului privat, pentru ca scaderea puterii de cumparare a celor din sistemul public se va reflecta in scaderea cifrei de afaceri tot ale celor din mediul privat. In plus, toti cei care apartin de mediul privat - patroni si angajati, deopotriva - au nevoie si au dreptul sa pretinda servicii publice fara de care nu pot trai; au nevoie de medici si spitale; au nevoie de scoli si profesori pentru copiii sau nepotii lor; au nevoie de politisti si gardieni publici care sa le apere linistea si proprietatile; au nevoie de magistrati la care sa-si caute si sa-si obtina dreptatea. Or, cine poate crede, chiar din mediul privat fiind, ca recentele amputari de venituri ale salariatilor din sistemul bugetar nu se vor reflecta intr-o scadere a nivelului acestor servicii publice, in cresterea tentatiei spre coruptie, in blocaje birocratice si administrative pe la diverse institutii, in amplificarea infractionalitatii si talhariei la drumul mare?' (Va urma)