Octavian Stireanu publica pe Amos News articolul "Asumarea de adio", pe care il puteti citi in continuare.
'Nici nu s-a trezit bine din pumnii motiunii de cenzura si acest Guvern antipopular comite un nou abuz la adresa democratiei, a bunului simt si a unei intregi categorii profesionale de educatori si profesori, de la toate nivelurile. Este vorba despre aplicarea aceleiasi tactici a pumnului in gura prin asumarea raspunderii guvernamentale pe Legea educatiei.
Trei circumstante agravante fac si mai misterios acest nou gest sfidator al premierului Boc.
Mai intai, Curtea Constitutionala a mai interzis o data procedura asumarii raspunderii pentru o asemenea lege organica.
In al doilea rand, actuala forma a legii a parcurs deja jumatate din traseul de legiferare, fiind adoptata de Camera Deputatilor si aflandu-se in dezbatere la Senat. Acum, Guvernul o sustrage de pe traseul firesc si o repropune sub forma asumarii raspunderii, fara sa mai astepte finalizarea legii in Senat. Nu e vorba numai despre o ticalosie antidemocratica, ci si de incalcarea unei prevederi din regulamentul Senatului, potrivit careia o lege care a primit votul final intr-una dintre Camere nu mai poate fi retrasa inainte de finalizarea dezbaterilor in cea de-a doua Camera.
In sfarsit, legea se afla, in aceste zile, in examinarea Curtii Constitutionale, fiind posibil chiar un verdict de respingere, cu toata obedienta Curtii fata de directivele Cotrocenilor. Guvernul n-a asteptat, insa, acest verdict, care va fi dat abia miercurea viitoare. A depus legea in Parlament, sfidand astfel si misiunea pe care aceasta Curte Constitutionala o are intr-un stat de drept. Daca legea va fi adoptata in Parlament, prin nedepunerea sau picarea unei noi motiuni de cenzura, dar, intre timp, va fi respinsa de Curtea Constitutionala, ne vom afla in situatia comica a existentei unei legi simultan adoptata si respinsa.
In pofida acestor evidente, cizma guvernamentala calca fara nicio retinere peste orice fel de reguli, iar elefantul nesimtirii se zbenguie sfidator prin vitrina cu norme democratice.
Intrebarea elementara este de ce toate acestea? Ce-ar fi avut de pierdut Guvernul daca ar fi lasat ca legea sa fie dezbatuta si de Senat si sa capete forma finala decisa de Parlament, cum se intampla peste tot in tarile democratice?
Ce-ar fi avut de pierdut Guvernul daca ar fi asteptat decizia de saptamana viitoare a Curtii Constitutionale?
Dar graba ciudata a acestei decizii a Guvernului nu face decat sa adanceasca prapastia dintre guvernanti si popor si dintre putere si opozitie.
Daca acest regim politic, arogant si incompetent, ar fi preocupat de interesul national si nu de indestularea clientelei politice, atunci ar incerca sa sudeze niste punti minimale de intelegere cu opozitia, pe teme si termene precizate. Un astfel de subiect ar fi, de pilda, sprijinirea Guvernului in subordonarea acestuia fata de FMI.
Consultarile pe care delegatia FMI le-a avut cu partidele opozitiei, cu sindicatele si patronatele (dupa ce a tamponat unele cereri ale coalitiei de guvernare), ar fi fost un bun prilej - ratat, din pacate - pentru interpretarea pe o singura voce a unor doleante comune si transpartinice care tineau de interesul national. In loc sa construiasca climatul unor asemenea abordari unitare - a celor care raman in Romania, fata de cei care-si pun palma-n fund si pleaca -actuala putere nu stie cum sa mai torpileze opozitia si sa-si ridice lumea in cap. Asa cum a facut-o si cu aceasta asumare a raspunderii pe Legea Educatiei.
O explicatie a acestui gest intempestiv se poate gasi, totusi, pe piata scenariilor si se refera la o cale de iesire a lui Boc din scena.
Fie marele Zeus va da ucaz ca noua motiune de cenzura sa fie votata, fie Boc a fost convins de acelasi Zeus sa-si dea de buna voie demisia, dupa ce a "terminat" si Invatamantul. In ambele variante, Mihai Tanasescu ar fi o solutie calma de prim-ministru, taman buna sa-l relanseze pe Basescu pe micile ecrane. Dupa ce, in toate aceste zile de greve, proteste si motiuni, a stat tupilat si n-a zis nici pas.'