Adrian Nastase publica in "Jurnalul National" un articol intitulat "Romania, ca mall", pe care il puteti citi in continuare.
'Pare, deocamdata, ca Romania s-a transformat intr-un mall urias, locul unde seful statului organizeaza conferinte de presa si unde, mai nou, a aparut shopul de vanzare a locurilor in Parlament pentru cumparatorii de lux.
Scriam, zilele trecute, ca alegerile din Colegiul 1 Bucuresti ar putea deveni si un test politic semnificativ: accepta electoratul orice propunere a lui Traian Basescu? Dupa scrutin, avand in fata nu numai rezultatul, dar si declaratiile si concluziile celor implicati, mi se par utile alte cateva observatii.
Duminica seara, Prigoana junior a aparut la televizor si a spus ca el este, de fapt, castigatorul alegerilor, pentru ca publicul a reactionat pozitiv la o oferta noua, la o noua generatie de politicieni, la aerul proaspat pe care domnia-sa a inceput sa-l aduca in spatiul politic. In plus, rezultatul obtinut ar fi meritoriu in conditiile in care candidatul PD-L s-a luptat cu trei partide si cu un primar. Honorius Prigoana procedeaza corect, ca atitudine, atunci cand ramane optimist, nu se arata descurajat de acest prim esec si afiseaza un "positive thinking" aproape dezarmant, adus probabil din America.
Dar realitatea intamplarii electorale din Sectorul 1 nu justifica nimic din spusele sale. Si ma grabesc sa afirm ca, sub un anumit aspect, e pacat ca lucrurile stau asa. Pentru ca scena politica are nevoie, intr-adevar, si de tineri, si de aer proaspat, si de cetateni care sa remarce si sa urmeze o asemenea tendinta.
Alegerile de duminica s-au desfasurat insa sub semnul unei apatii aproape totale. Daca posturile de stiri, intr-un moment al anului in care marile subiecte lipsesc, n-ar fi dedicat atat spatiu acestui scrutin, e sigur ca participarea la vot ar fi fost mai mica de 25%. Iar matematica rezultatului final e simpla si clara: din peste 40.000 de alegatori traitori in colegiu, oferta "proaspata" a domnului Prigoana jr a scos din case exact 3.243 de oameni. S-a prezentat la vot mai putin de o treime din electorat si mai putin de o treime din votanti a optat pentru candidatul PD-L. Si este evident ca o buna parte din acest scor reprezinta un rezultat politic, obtinut de sigla partidului si nu de numele sau oferta candidatului.
Aici imi apare mie adevaratul esec al celui propus de PD-L: exact acolo unde dansul vede, cel putin in discursul public, un succes. Sunt de acord ca esecul electoral propriu-zis nu conteaza la 23 de ani. Dar felul in care a fost reprezentata si receptata ideea "noului tip de oferta" trebuie sa dea de gandit. De fapt, aceasta oferta nici nu a existat. "Tineretea" a fost exhibata in sine si atat. Ceea ce a existat din plin a fost un anume tip de tupeu ce a facut posibila candidatura insasi si un soi de proiect politic ce isi propunea sa schimbe din temelii statul si institutiile lui, pornind din Damaroaia. Impresia generala a fost aceea de candidatura-gadget, adica un moft din categoria masinilor de lux, cristalelor Swarowski sau a petrecerilor costisitoare din cluburi. Problema esentiala a fost atitudinea. Parea, cumva, ca acel loc intr-un Parlament, oricum inutil, i se cuvine, in calitate de "guvernator" al PD-L, trimis acolo dupa victoria lui Traian Basescu, pentru a prelua controlul in acea parte de tara.
Nu pun, nici o clipa, la indoiala dreptul cuiva de a candida oriunde ii permite legea. Mai mult, nu am nici naivitatea sa cred ca cineva care are mijloace si relatii de familie serioase in sfera politica ar trebui sa inceapa, ostentativ, de la cel mai jos nivel si sa lipeasca ani de-a randul afise. Dar ce ar fi fost daca tanarul Prigoana ar fi candidat pentru inceput, sa zicem, la un post de consilier in sectorul unde se dorea deputat? Daca ar fi vazut cativa ani cum functioneaza sau nu functioneaza lucrurile in administratie? Nu ar fi lasat o astfel de initiativa o mai mare impresie de seriozitate? Si aceasta intrebare nu il vizeaza doar pe el. Este valabila pentru toate partidele.
Am tinut sa scriu toate astea pentru ca riscam sa asistam la un fenomen care sa se extinda si sa vicieze un proces necesar de primenire in zona vietii publice. Noile generatii care apar trebuie sa priveasca serviciul public altfel decat ca pe o jucarie de moment ce te face sa apari in ziare si la televizor. Invatand inclusiv din greselile pe care noi, cei mai in varsta, le-am facut.
De altfel, mi s-ar parea importanta si o dezbatere mai atenta asupra sistemului electoral romanesc. "Uninominalul pur si simplu" pe care il practicam acum risca sa lase tot mai mult afara din Parlament expertii din diverse domenii care nu stiu sa faca bai de multime si sa imparta galeti de plastic la targuri si hramuri.
In cativa ani am putea avea un Legislativ mic, ieftin si populat mai ales de cheflii, vorbareti si demagogi cu dare de mana care se pricep de minune sa incante cetateanul, fara sa priceapa nimic dintr-un buget sau dintr-un acord international. Pare, deocamdata, ca Romania s-a transformat intr-un mall urias, locul unde seful statului organizeaza conferinte de presa si unde, mai nou, a aparut shopul de vanzare a locurilor in Parlament pentru cumparatorii de lux.'