Jurnalul National informeaza: Baseasca, pe cadavrul democratiei (Autor: Lucian Avramescu).
Curaj la conventia sau congresul partidului de guvernamant? Sa fim seriosi!
N-am privit decat sporadic spectacolul oferit, vreme de doua zile, in cladirea Parlamentului, de actorii partidului lui Basescu, in majoritate argati gras platiti ai deja amintitului. Cineva mi-a divulgat inainte desfasuratorul si curiozitatea mea a fost legata doar de eventualitatea unui derapaj de la litera Cotrocenilor. N-a fost cazul. Nuneasca, pe care o voi numi baseasca, a fost jucata, cu cativa pasi impleticiti pentru a mima autenticitatea, exact cum a condus dansul nasul mare. Reteta dosarelor, a filarilor nonstop, a santajului pe reguli mafiote impotriva eventualilor cartitori a functionat luni de zile fara cusur. Au fost agatate zi si noapte cozi fiecarui posibil dezertor din frontul slugilor. Negrii din plantatii care vor sa fuga trebuie impuscati inainte de a face primul pas dincolo de gardul de sarma ghimpata. Basescu si-a asigurat succesul in propriul partid urmarindu-si, amenintandu-si, intimidandu-si jumatatile de adversar pitite in cativa insi din conducere care pretindeau nitica independenta. Mai mult chiar, asa cum au scandat unii, ascunsi intr-o gramada nedefinita onomastic, "libertate". Vreti libertate? Stati ca va dau eu, slugi nerecunoscatoare! Si Basescu si-a facut, fara cusur, numarul de pantomima politica, in care a readus si frisca plansului, ingredientul cu care baga-n diabet de induiosare si cea mai impietrita inima. Sarcina voastra e sa stati la putere. Daca trebuie sa calcati pe cadavre, calcati! Ce, nu e constitutional ca sunt eu aici? Nu e, si?
Am scris mai sus ca Basescu a avut de infruntat nu adversari, ci "jumatati de adversar". Vorbesc despre cei din conducere, pentru ca jos, in grosul partidului - pe multi ii stiu -, sunt destui care il urasc pe cel care ne-a adus in starea de umilinta si mizerie de azi. Doar in randurile consistente ale miliardarilor facuti de Basescu (Dumnezeule, cat de multi si cat de nerusinati sunt!) supunerea este neconditionata si, cat curge malaiul, sincera. Cu sinceritate, miliardarii puterii, barbati si destule femei, ii lustruiesc stapanului pantofii cu limba si pot face cu acelasi entuziasm si alte activitati compensatorii, inrudite de pilda cu ceea ce se lauda ca presteaza Basescu Licuriciului cel Mare. La atata banet, ce mai conteaza! Inghiti si rame, si broaste raioase, si muci de magar. De ce jumatati de adversar? Pentru ca nimeni, absolut nimeni, in acest poreclit congres democratic nu s-a suit pe scena sa spuna gata, destul, suntem partid sau gasca? Gata cu vasalitatea fata de sultanul din Deal. Avem forta sa fim partid democratic sau doar o adunatura de sclavi care indura umilinta atator suturi in dos? Jos cu sclavia fata de cel mai detestat (o spun sondajele de azi) conducator pe care l-a avut vreodata Romania. A zis cineva asa ceva sau o vorbulita inrudita cu puseul de demnitate? A cracnit cineva in front? Nimeni. Jumatatea de luptator pitita in cativa porecliti disidenti a fost anihilata de frica de dosare si de lasitatea de a prefera continuarea unui trai comod si fara dureri de cap. Sa luam deciziile in Modrogan, cica ar fi zis intr-o sfortare eroica Blaga, ceea ce l-a facut pe trepadusul Paleologu sa-si linga dispretuitor destele cu care-si infuleca badaran jumarile micului dejun in prezidiu. Acest strigat, cica barbatesc, de revolta a fost marea incercare de rupere a lanturilor in PDL. Dar daca Blaga a zis asta in sensul ca deciziile trebuie luate in Modrogan doar cand e de fata Basescu? A uitat coada frazei. Curaj la conventia sau congresul partidului de guvernamant? Sa fim seriosi! Politicienii acestia, invitati pe spranceana la nunta de partid, au acceptat cea mai umilitoare postura din toata cariera lor. Jocul baseasca, cu lautari si dizeuze de la Cotroceni, lasa urme. Greata de sine, indiferent cati bani aveti si cate pixuri ati tinut in gura, inainte de a iscali o confirmare de plata, vine, uneori vine, si de ea nu scapati pana la moarte. Cineva aud ca ar fi spus ca pedelistii nu mai pot iesi pe scara blocului inainte de a se asigura ca vecinii nu mai sunt prin preajma, ca nu mai au curaj sa priveasca in ochii celor care i-au ales. E abia inceputul, baietasi! Tara, cu toate smecheriile spuse de Basescu si de sluga lui perfecta, realesul Boc, precum ca am iesit din draci si din recesiuni si din crize, abia acum isi incepe prabusirea. Cea mortala. Au pus deoparte dealuri de gologani furati pentru cumpararea noilor alegeri? Da, dar avem de platit nu dealuri, ci munti de bani, un Everest de euro. Unde se vor piti grangurii cand va veni scadenta? Ne vor stoarce bancile straine si ulucile prabusite ale gardurilor pentru a scoate bani de la noi. Basescu ne-a indatorat, dar de platit platim noi si urmasii urmasilor nostri. Se insala insa daca-si imagineaza ca el va absenta de la decontul final. Baseasca a fost jucata, inca o data, pe cadavrul democratiei. Cativa au privit amuzati sau scarbiti spectacolul. Cei mai multi nu l-au privit deloc. Indiferenta ia uneori chipul unei carpe de sters pe jos. Baseasca, jucata acum pe cadavrul democratiei de partid, este jucata de ani buni pe trupul muribund al Romaniei. Si nu e nici-un semn ca napastuitul in coma ar da vreun semn de viata sau de revolta. Caci morti, zicea poetul, sunt cei muriti.