O vizita la Centrul de Recuperare si Reabilitare Neuro- Psihiatrica de la Techirghiol poate produce adevarate sechele omului de rand. Un soi de univers paralel, in care suflete schingiuite pe viata de spaime nestiute sau de zei nemilosi te golesc de mila, lacrimi si neputinta. Acolo este iadul ratiunii noastre, un loc nepamantean prin grotescul pe care il exhiba, un loc cautat poate doar de televiziunile straine amatoare de senzatii tari "made in Romania". Autoritatile, fie ele Consiliu Judetean sau minister, stiu doar ca acest Centru de Recuperare exista si atat. Politicienii nu vin aici, pentru ca bolnavii nu au discernamant si ca atare nu sunt lasati sa voteze, motiv pentru care nu prezinta nici un interes. Incredibil, dar cateva minti hade au putut chiar sa reproseze unor femei cu suflet vizita pe care au facut-o ieri centrului de la Techirghiol: "ce cautati acolo, ca nebunii nu va aduc voturi?". Pentru astfel de specimene, nici un centru de reabilitare pamantesc nu mai poate face nimic. Pentru cei de la Techirghiol insa, au incercat sa faca ceva femeile liberale din Constanta. Si au reusit sa strecoare putina lumina in sufletele ratacite ale celor 392 de bolnavi psihic internati acolo, printre lacrimi de mila si neputinta. Mai multi lideri liberali, printre Olga Zeicu si in special Andrea Caciuloiu, au adus alimente, lenjerii de pat, camasi si pantaloni (ultimele chiar de la fabrica de textile a unui alt membru PNL, Stere Babu) in valoare totala de circa 100 de milioane de lei. Indoliata, Andrea a fost probabil cea mai impresionata de cumplita drama absurda traita de oamenii de la centrul din Techirghiol. Inlacrimata si trista, sotia fostului lider liberal Gabriel Caciuloiu a insistat sa viziteze sectia rezervata tinerilor cu handicap psihic sever, irecuperabili, carora le facuse cadouri si asta iarna. Restul delegatiei a mers in pavilionul batranelor imobilizate la pat, acolo unde i-a fost dat sa vada un peisaj desprins din filmele de groaza: cate patru sau cinci femei, aflate practic in stare vegetativa, inghesuite intr-o camaruta de cativa metri patrati, fara geamuri si lumina. O duhoare infioratoare, de fecale si transpiratie, care a intrat practic in zidurile vechi si murdare, te doboara chiar de la intrare. Ingrozite, femeile liberale au izbucnit in plans si impart pungile cu alimente, pe care batranele cu mintile plecate pe alte taramuri le sfasiau nerabdatoare, infulecand cu o pofta animalica cozonaci sau mere. Pentru ele Pastele nu inseamna nimic, in lumea lor singurul mantuitor este moartea. Au primit insa atata lumina cat a putut plange fiecare din cei veniti in vizita si au putut manca si altceva decat le ofera un centru de reabilitare lasat in paragina de o administratie cinica, insensibila la dramele oamenilor a caror singura vina este incapacitatea de a aplica o stampila pe buletinul de vot.