Cronica Romana : Ca la noi, la nimenea (Autor: Iosif Boda)
Da, asa e. Dar, nici la nimenea ca la noi nu e! Nu degeaba spunea dl Ion Iliescu, la inceputurile anilor ’90, ca noi vom avea o democratie originala. Ea este originala din talpi si pana-n crestet.
Avem un Parlament cum nicaieri altundeva nu exista. In acest Parlament al nostru, caci al nostru este, ce mai incolo-incoace, doar noi ni l-am ales, majoritatile se constituie, de vreo opt ani, nu in urma intelegerilor dintre diversele partide, nici macar in urma negocierilor pe care, altundeva, le poarta candidatul desemnat pentru functia de prim-ministru, ci in functie de dorinta, vointa si interpretarile presedintelui tarii. Nu vrea opozi¬tia politica sa mai participe la lucrarile Senatului sau ale Camerei Deputatilor? Nimic mai simplu! Liderii de partid dau ucaz senatorilor si deputatilor sa intre "intr-un protest parlamentar ac¬centuat". Cum o fi aratand un pro¬test neaccentuat? Nimeni nu vrea sa ne spuna, pentru a nu dezvalui tainele contributiilor noastre la "dezvoltarea teoriei si practicii" po¬litologice in secolul XXI. Are coalitia guvernamentala de infaptuit o motiune de cenzura depusa impotriva guvernului? Vax albina! Pur si simplu isi bate in cuie, isi lipeste sau isi leaga in banci propriii parlamentari, nu-i lasa sa se apropie macar de urne, dar’mite sa mai si voteze! E mai simplu asa. Avand centurile de castitate pu¬se, nu mai este nevoie nici de paza virtutii si nici de verificarea fidelitatii conjugale.
Liderii PSD si PDL, preocupati cum sa-si dea unul altuia in cap
Mi-am zis, in naivitatea mea, ca greva parlamentara, tintuirea de bancile, mai bine zis de fotoliile parlamentare, galceava permanenta, acuzele reciproce lipsite de minima eleganta verbala sunt, la un loc, culmea unui parlamentarism gol de continut, ineficient si fara niciun fel de legatura cu electoratul si nevoile tarii. M-am inselat insa. In acest mandat parlamentar, am vazut ceea ce n-a mai vazut Europa. Mai intai, o majoritate parlamentara ciudata, formata din PDL si PSD, in decembrie 2008 (multe lucruri ni se mai intampla noua, romanilor, in luna Decembrie!). Zic ciudata pentru ca ambele partide, egale ca forta, urmau sa-si desemneze, in scurta vreme, candidati proprii pentru prezidentialele care aveau sa aiba loc la sfarsit de an 2009. Tot in decembrie! Cele doua formatiuni politice aveau o majoritate de aproximativ 70% in Parlament. Daca ar fi avut o minima ratiune de stat si iubire de tara, ar fi putut adopta orice lege ar fi dorit, inclusiv o noua Con¬sti¬tutie, o reorganizare administrativ-teritoriala a tarii, noi legi pentru invatamant, sanatate, Codurile si Codurile de procedura toate. Nimeni si nimic nu le-ar fi putut sta in cale! Dar, cu 70% din voturile parlamentare au apelat de cinci ori la procedura asumarii raspunderii guvernamentale. Daca ar fi existat chibzuinta, inteligenta si ratiune politica puteau, la o adica, sa convina chiar si asupra unui candidat comun la presedintie si la o gu¬ver¬na¬re de minim opt ani. Dar cine se gandea la Romania? In niciun caz liderii PSD (Mircea Geoana) si PDL.. Ei erau preocupati, mai degraba, cum sa-si dea unul altuia in cap, cum sa-si satisfaca mai repede si mai deplin clientela politica si, in final, cum sa asigure victoria in alegerile prezidentiale pentru propriul candidat, Traian Basescu, respectiv Mircea Geoana. Politiceste (si nu doar), atunci s-a pus Romania pe butuci.
UDMR a schimbat partenerul cu eleganta unui dans popular german
A inceput, apoi, dupa vreo doua luni de incercare de a impune un guvern PSP-PNL-UDMR, cu prim-ministru Klaus Johannis, pro¬punere neluata in seama de presedintele Traian Basescu, o cursa te¬na¬ce si dura de alcatuire a unei noi majoritati in jurul PDL. UDMR si minoritatile, altele decat cea maghiara, au schimbat partenerul, cu eleganta unui dans popular german. Un numar mare, aproximativ 30, de senatori si deputati socialisti si liberali s-au strans in jurul independentului (exclus din PSD) Gabriel Oprea si au format UNPR. Asa s-a ajuns la actuala coalitie, in¬ca majoritara, de guvernare. Pe fondul nemultumirilor populare crescande, provocate indeosebi de masurile dure de austeritate, dar si de o deficienta cronica de comunicare a guvernului, a urmat o accentuata scadere a increderii in presedinte, guvern, dar si in PDL ca principal partid de guvernare. La Conventia Nationala a PDL din 2011, un proces de clarificare absolut ne¬cesar, de reasezare naturala, si nu controlata artificial, a raporturilor de forta s.a. a fost cenzurat si as zice innabusit. S-a pus capacul pes¬te o oala care, evident, era in fierbere si se apropia de explozie. Acest punct a ajuns in aceste zile la maturitate. Numerosi lideri cunoscuti (Sorin Frunzaverde, Petru Filip, Mihaela Popa) dar si parlamentari, de care s-ar putea zice ca mai nimeni nu auzise pana acum, au luat calea bajeniei inspre PSD, si, mai ales, inspre PNL. Cati primari si consilieri locali s-au dislocat de pe frontul PDL, nici nu se mai stie. Si, gratie posturilor de televiziune, imaginea care s-a creat seamana, oarecum, cu abandona¬rea liniilor de front de catre soldatii rusi in Primul Razboi Mondial, in preajma revolutiei bolsevice. Doar ca atunci ofiterii si soldatii dezertori din armata tarista nu erau intampinati de nimenea. Acum liderii, inclusiv cei maximi ai PNL si PSD, ii asteapta pe pedelistii care abandoneaza actuala putere pentru o viitoare alta putere, cu bratele deschise si cu imense buchete de flori si de cuvinte frumoase. Toate bune, cum s-ar zice, numai ca s-a creat un asa haloimis general incat nu mai poti distinge omul de persoana. Domnul Crin Antonescu declara sententios ca "disparitia PDL inseamna o masura de igienizare politica". Dar cine l-a inzestrat pe domnia-sa cu un asa perfectionat instrument de selectie care sa garanteze, pe de o parte, ca toti, dar absolut toti cei care raman la PDL sunt pacatosi, leprosi, paduchiosi, oricum neigienici si ca atare trebuie sa dispara, iar pe de alta parte ca toti, dar absolut toti pedelistii pe care-i primeste in comunitatea liberalilor sunt nevirusati sau ca, ma rog, macar au fost deratizati si decontaminati. Pentru ca, se zice, un principiu al Justitiei (inclusiv politice sau sociale) e de parere ca decat sa condamni un nevinovat mai bine lasi sa scape 100 de vinovati. Iar, pe de alta parte stim, din propria noastra experienta de via¬ta, ca un singur mar putred este suficient sa contamineze o lada in¬trea¬ga.
Cei ce vor avea de platit, inclusiv penal, vor trebui sa plateasca
Imi vine greu sa nu-mi exprim ingrijorarea la auzul unor amenintari de-a dreptul barbare, la vederea placerii, aproape perverse, cu care o seama de oameni mici (chiar si la propriu, si doar la figurat) isi freaca mainile a razbunare. Daca va fi, si atunci cand va fi, o schimbare de guvern cred, sincer, ca trebuie facut un proces verbal de predare-primire, inclusiv contabilicesc. Cei ce vor avea de platit, inclusiv penal, vor trebui sa plateasca. Dar asta nu trebuie s-o stabileasca nici politicienii, nici comentatorii, nici jurnalistii si nici macar pamfleta¬rii. Ci numai cei care administreaza actul de justitie si, in ultima instanta, chiar instantele de judecata. Este pentru mine cel putin bizar sa-l aud pe tanarul avocat politician Dan Sova, mentionat de in¬susi Victor Ponta ca posibil viitor mi¬nistru al Justitiei, afirmand la o recenta emisiune televizata ca "asa cum spunea presedintele Ponta, toti vor infunda puscaria" (era vor¬ba de presupusi responsabili pentru presupuse suspiciuni de evaziune si alte culpe). Si asta dupa monumentalele afirmatii in legatura cu (lipsa) holocaustului pe teritriul romanesc. Eu nu pot sa iau ca o "declaratie politica" nici afirmatia doamnei Olguta Vasilescu, dupa care Mihai-Razvan Ungureanu ar fi un criminal, care ar trebui impuscat. Ce sa mai zicem de elucubratiile unui domn Solomon - numele pe care-l poarta ar trebui sa-l indemne daca nu la mai multa intelepciune (de unde nu-i, nici Dum¬nezeu nu cere) atunci macar la mai multa prudenta in exprimare. Acest domn, pare-se edil la Barlad, e atat de exaltat in rolul lui de a face pe plac cine stie cui crede el, il ameninta pe primul ministru in exercitiu al Romaniei, nici mai mult nici mai putin, cu soarta tragica a fostului premier italian Aldo Moro. Ce mai, el zice ca nici macar nu este o simpla amenintare, aproape se pune chezas ca lucrurile asa se vor intampla. Daca pe Dan Sova domnul Ponta l-a trimis la Washington, la Muzeul Holocaustului, pentru re¬culegere si documentare, de unde insa nu pare sa se fi intors nici mai cumpatat si nici mai intelept, ma intreb unde o sa-l trimita pe acest cetatean pe nume Solomon. Cumva prin Sicilia? Si unde, la mafie sau la Procuratura? Si inca, oficial, campania electorala nici nu a inceput! La ce sa ne mai asteptam oare?!