Ion Iliescu publica pe blog textul interventiei sale la Conferinta Internationala cu tema: "Securitate pentru lumea globala - un raspuns european", desfasurata la Munchen, in zilele de 23 - 24 Martie 2011.
'Conferinta Internationala cu tema : "Securitate pentru lumea globala : un raspuns european " organizata de Asociatia pentru Relatii Externe a Germaniei si Noul Forum Politic (Forumul Gorbaciov), desfasurata la Munchen, in zilele de 23 si 24 martie a.c., s-a bucurat de o participare remarcabila, fiind prezenti atat oameni politici cu experienta, cat si cercetatori si analisti recunoscuti.
Coprezidata de Mihail Gorbaciov si de prof. Horst Mahr - presedintele Asociatiei de Politica Externa din Munchen, la dezbateri au luat parte fosti prim-ministri (Michel Rocard - Franta; Milos Zeman - Cehia, Mesut Yilmaz - Turcia; Gunther Beckstein - Bavaria), fosti ministri (Alexandr Bessmertnih - Rusia; lord David Owen - Marea Britanie; Hubert Vedrine - Franta; Hans Blix - Suedia; Hans Winkler - Germania; Alexander Konovalov - Rusia; printul Turki Al Faisal - Arabia Saudita; Khaled Al Attiyah - Quatar), ambasadori (Jack Matlock - fost ambasador SUA la Moscova in 1989; Jianmin Wu - fost ambasador al Chinei la Paris; O. Suleimanov - scriitor si ambasador actual al Kazahstanului la Paris), Hans Winkler - directorul Academiei Diplomatice Viena; Ruslan Grinberg - directorul Institutului pentru Economia Mondiala si Studii Politice a Academiei de Stiinte a Rusiei; Anatoly Orel - fost consilier prezidential Ucraina; Martin Lees - fost secretar general al Clubului de la Paris (Londra); Armand Clesse - director Institutul de Studii Europene si Internationale Luxemburg; Pascal Boniface - director IRIS Paris; Giulietto Chiesa - editorialist, fost parlamentar european (Roma); Bernard Guetta - jurnalist "Radio France"; Fedor Lukianov - jurnalist "Rusia si afacerile globale"; Zaharia Zahariev - director Fundatia "Slavyani" - Bulgaria.
Desfasurate in cadrul a trei paneluri de dezbateri, discutiile au vizat problemele securitatii globale, pe de o parte, abordand inclusiv ultimele evenimente din tarile arabe din nordul Africii si Orientul Apropiat, ca si preocuparile privind securitatea nucleara, legate de accidentul de la centrala nucleara Fukushima, dar, pe de alta parte, locul si rolul Europei in lumea de azi si problemele cu care se confrunta Uniunea Europeana.
Prezint esenta interventiei mele, pe cele doua componente ale dezbaterilor:
1. In primul rand, as dori sa mentionez ca, la 20 de ani dupa sfarsitul razboiului rece, inca nu s-a stabilit o noua balanta in cooperarea internationala, corespunzatoare noilor sfidari complexe cu care se confrunta omenirea.
Pe de o parte - globalizarea ca proces si interdependentele dintre state si popoare au devenit tot mai profunde.
Pe de alta parte - saracia si marile decalaje existente intre tarile sarace si cele bogate reprezinta surse permanente de tensiuni si instabilitate.
In acest context, structurile internationale create dupa al doilea razboi mondial nu mai corespund marii complexitati ale problemelor cu care se confrunta lumea de azi.
Insa, si mai important este faptul ca a devenit foarte dificil sa se combine si sa se balanseze principiile de baza ale relatiilor internationale: respectul suveranitatii si independentei statelor, pe de o parte, si respectul drepturilor omului, solidaritatea cu popoarele confruntate cu agresiunile unor dictaturi primitive si sprijinirea lor in eforturile pentru promovarea democratiei si a unei vieti mai bune pentru toti - pe de alta parte.
Multi vorbitori au subliniat aceste dificultati.
2. In al doilea rand, vorbind despre securitatea internationala, nu ar trebui neglijate marile probleme generate de conflictul dintre activitatile umane, respectiv de efectele societatii industriale asupra mediului inconjurator.
Problemele ridicate acum 40 de ani de Clubul de la Roma au devenit foarte actuale prin gravitatea lor.
Consumul actual de resurse naturale (de energie, materii prime si de hrana) depaseste limitele sustenabile. Unii experti considera ca actualele consumuri depasesc cu 50% aceste limite. Cu alte cuvinte, ar fi nevoie in momentul actual de o planeta si jumatate pentru a acoperi consumurile existente!
Luand in considerare cresterea demografica, care are loc mai ales in tarile slab dezvoltate, precum si cresterea, an de an, a consumurilor pe cap de locuitor, aceste probleme au devenit o mare sfidare pentru stabilitatea mondiala si supravietuirea civilizatiei.
Exista propuneri pentru un PLAN B - in vederea salvarii civilizatiei si a mediului natural. Exista chiar propuneri de bugete anuale necesare pentru a sustine o campanie mondiala de lupta impotriva saraciei, a analfabetismului, pentru a promova asistenta medicala si sprijin social, in special in favoarea celor mai sarace tari ale lumii, ca si pentru o campanie de protectie a mediului, a padurilor, a apelor, a terenurilor arabile, a pescuitului etc. Un asemenea buget, cu cele doua componente ale sale, ar necesita cca 200 mld. dolari, ceea ce reprezinta doar cca. 12% din bugetele militare ale statelor.
Si, cu toate acestea, asemenea propuneri raman fara vreo reactie din partea structurilor de decizie la nivel national, ca si international.
Aceasta este o adevarata provocare si o platforma concreta pentru o necesara campanie mondiala, in sprijinul securitatii internationale si al viitorului civilizatiei.
3. In ce priveste tema panelului nostru privind Europa, locul si rolul ei in lumea de azi, permiteti-mi sa incep cu o constatare: proiectul european este in pana, s-a impotmolit. Nu este un lucru de data recenta, o consecinta trecatoare a crizei economice si financiare.
Este rezultatul unui proces desfasurat pe o perioada mai lunga de timp,pe care criza doar l-a adus in prim-plan.
A doua constatare: nu extinderea spre Est a Uniunii Europene este motivul pentru care proiectul european se afla in dificultate. Schimbarile radicale din 1989 au schimbat fata lumii si a relatiilor internationale, influentand inevitabil dezvoltarea economiei mondiale.
Sunt tot mai multe voci care considera ca prabusirea comunismului a amanat cu doua decenii aceasta criza, prin marirea pietelor pentru tarile din Vest.
Noi, in Est, am vazut in extinderea Uniunii Europene o oportunitate pentru a reduce decalajele de dezvoltare care ne separa, din varii motive, de Occident.
Politic, proiectul re-unificarii continentului, dupa 1989, a fost, fara indoiala unul generos.
Insa, in sanul UE au aparut, de facto, membri de categoria a doua. Si asta naste frustrari. Nu ne-am asteptat sa stergem discrepantele de dezvoltare in cativa ani. Dar aveam cu totii in fata experienta Spaniei, Portugaliei, Greciei, care au facut un adevarat salt de dezvoltare dupa aderare.
Nu este cazul multor tari din Est , unde influențele tranziției de la un sistem de state totalitare si economii centralizate spre democratie si economii de piata s-au impletit cu dificultatile generate de accesul in Uniunea Europeana.
Proiectul european a avut logica lui, si aceasta era aceea a adancirii integrarii si a evolutiei catre o forma speciala de federalism.
Am crezut ca Tratatul Constitutional de la Lisabona va rezolva o serie de probleme institutionale. Nu le-a rezolvat. Acum apar idei cum sa-l modificam, pentru a include in el o viziune de moment sub presiunea efectelor crizei.
In fond, ceea ce numim "politica europeana" se rezuma, in ultimii ani, la o aspra batalie pentru putere si influenta intre institutiile europene, intre ele si guvernele nationale, intre acestea din urma si regiunile europene.
Saracia si subdezvoltarea raman, oricat de socant ar suna acest lucru in Europa, principalii adversari ai proiectului european, si sursa prima a unui posibil esec al lui. Nu am rezolvat aceste doua probleme de o maniera durabila. Mai mult, am luat decizii gresite, din dorinta de a imita modele exterioare culturii economice si sociale europene.
Taria Europei a stat si inca mai sta in economia sa sociala de piata si in modelul social asociat ei. Chiar si faptul ca Uniunea Europeana a reusit sa traverseze aceasta criza grava, in conditii de stabilitate politica si sociala este consecinta functionarii, chiar si partiale, a modelului sau social. Si ce facem? Unii se grabesc sa-l demoleze, crezand ca astfel crește "competitivitatea". Mai mult, in Romania actualul guvern si-a propus, nici mai mult, nici mai putin, decat lichidarea statului social.
Ce este de facut? In primul rand reducerea decalajelor de dezvoltare existente in sanul Uniunii europene, intre tari, si in fiecare tara membra, trebuie sa devina principala politica europeana a urmatorului deceniu. Combaterea activa a saraciei trebuie s-o urmeze. Libertatea de miscare in sanul Uniunii a fortei de munca este un lucru bun doar pentru unii. Tarile din Est nu mai pot fi doar un rezervor de forta de munca ieftina si calificata.Ele trebuie ajutate sa-si formeze noi generatii de muncitori calificati.
Trebuie sa admitem , deasemeni, ca Europa nu se poate integra fara a promova mari proiecte de infrastructuri. Infrastructurile, mai acut in est, mai putin in Vest, trebuie sa fie refacute si modernizate.
Inainte de orice, insa, Europa trebuie sa ramana un spatiu al democratiei si al libertatii, in ciuda tuturor incercarilor care o asteapta. Emigratia ilegala, care determina reactii rasiste si xenofobe este doar una dintre aceste incercari. Greutatile economice sunt o alta incercare. Polarizarea economica si sociala, la fel. Dar cea mai importanta primejdie pentru proiectul european ar fi reducerea lui la dimensiunea economica, si marginalizarea noilor veniti.
Cuvintele lui Jean Monnet : "noi nu coalizam state, noi unim oamenii!" isi pastreaza actualitatea. Asta este esenta proiectului european: oameni uniti de obiective si valori comune, care lucreaza pentru binele comun. Aceasta este conditia esentiala pentru ca Uniunea Europeana sa-si indeplineasca rolul propus. '