Chiar daca a fost necesar ca Iisus Hristos sa reinvie de 15 ori de atunci, minunea a avut in sfarsit loc: ateul Ion Iliescu a fost pus sub invinuire in dosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990. Evenimentul a coincis cu Sarbatoarea Inaltarii, fapt care poate fi, la randul lui, speculat. Cert este ca cel care a chemat minerii pentru a apara cu batele democratia originala proaspat instalata va fi in sfarsit audiat in legatura cu faptele de arme ale ortacului sau preferat, Miron Cozma. Informatia referitoare la invinuirea despotului luminat care l-a lasat fara sceptru pe mai opacul Nicolae Ceausescu a fost facuta publica de catre avocatul lui Iliescu, Radu Gherghovan Silinescu. Cu toate acestea, (ex)presedintele care a resimtit, inca de la inceput, democratia ca pe o sula-n coasta, sustine ca nu s-a facut nici o acuzatie la adresa lui ci este vorba doar de o invitatie a Parchetului in legatura cu evenimentele din 13-15 iunie. Mai mult, Iliescu da vina in continuare pe "vandalii” si "rebelii” care au incendiat cladiri importante din Capitala determinand astfel venirea minerilor, fara a pomeni ceva despre picnicul organizat chiar de el la lumina lampaselor sau de multumirile aduse minerilor pentru igienizarea Pietii Universitatii si plantarea firelor de par smulse din capetele studentilor in fata Teatrului National. Chiar daca nu-l incanta deloc pe vasnicul pastrator al neintinatelor idealuri comuniste, vestea este pe placul fostilor studenti stalciti in bataie de hoardele lui Cozma, a intelectualilor ramasi fara ochelari si o parte din plete, a animalelor, viperelor si magarilor din presa si a tuturor celor care cred in domnia legii.