• In mesajele lor publice transmise pe parcursul protestelor, atat premierul, cat si presedintele Basescu au afirmat ca nu au avut alternativa, ca au facut ce trebuia. Au facut intr-adevar ce trebuia?
• Alternative la politicile economice si sociale promovate de actuala guvernare existau. Ca sa ma exprim politicos: a spune ca tu detii adevarul absolut, ca nu exista decat o singura solutie, este semn de rupere de realitate. Autosuficienta nu e, niciodata, de bun augur. In fond, guvernantii s-au limitat sa ia bani si un program, simplist si costisitor economic si social, de la FMI, care li s-au livrat la pachet, impreuna cu un premier "economic", Jeffrey Franks, dupa care, pentru a se incadra in parametri, s-au apucat sa reduca veniturile celor pe care ii puteau prinde la inghesuiala: bugetarii si pensionarii. Timp de trei ani n-au avut dureri de cap, acum nu mai stiu ce calmant sa ia. Desi solutia problemelor lor e simpla: demisia si alegerile anticipate. Alternativele aplicabile in 2009 nu mai sunt aceleasi cu solutiile care trebuie aplicate acum. Lucrurile s-u complicat, economia romaneasca iese slabita din criza, trebuie imaginat altceva. USL a formulat unele solutii, dar lucrurile sunt in rapida schimbare. Cert este un lucru: Romania are nevoie de politici publice clare, de schimbarea prioritatilor in cheltuirea banului public, de un alt mod de a guverna.Se anunta si alte masuri nesabuite, periculoase pentru economia nationala, cum este intentia de privatizare a companiei "Hidroelectrica". Noi am gresit cand am admis destructurarea sistemului energetic national, punand in concurenta unitatile producatoare (hidro, termo si nuclear). Nu aceasta este calea pentru functionarea eficienta a sistemului energetic national, ci, din contra, refacerea unitatii lui, ca sistem national integrat. Exemplul Frantei este edificator in aceasta privinta. Nici scindarea CFR-ului nu a fost mai fericita. Iar considerarea privatizarii ca solutie miracol si ca scop in sine este o gandire simplista, care s-a dovedit paguboasa!Cum comentati reactiile si masurile Puterii (amanarea taxei auto, a liberalizarii pretului la gaze, majorarea salariilor si pensiilor, demiterea lui Baconschi, repunerea in functie a lui Raed Arafat) la protestele din strada? Sunt corecte, sunt lucrurile de care romanii au nevoie in acest moment sau sunt un mod de a le cumpara tacerea?Unele masuri reprezinta reculuri tactice, sub presiunea strazii. Despre majorare de salarii si pensii nu prea se poate vorbi (ar trebui, de fapt, restituite veniturile retezate in mod arbitrar, prin decizia presedintelui). Iar episoadele Baconschi si Arafat sunt periferice in raport cu cererile protestatarilor. Exista un consens in legatura cu principalele cereri: demisia lui Traian Basescu, demisia Guvernului, alegeri anticipate. Nu, protestatarilor nu li s-a facut nicio concesie, iar Puterea da semne ca nu face concesii nimanui, exceptie facand clientela sa politica; dar aceasta nu se afla in Piata. Nemultumirea este foarte profunda in societate. Faptul ca nu s-a manifestat pana acum in strada nu inseamna ca ea nu mocnea, chiar daca guvernantii o ignorau. Nu cred ca se mai poate cumpara tacerea nimanui. Mai mult, acum, astfel de gesturi ar putea sa aiba efecte contrare, sa toarne gaz peste focul nemultumirii.Nevoile romanilor sunt foarte multe si greu de satisfacut in contextul actual. Dar daca se da atentie sanatatii, educatiei, protectiei sociale, daca se pune capat risipei banilor publici, tensiunea sociala poate scadea la nivele gestionabile. Dar nu face asa ceva actuala Putere, care are alte intentii cu sanatatea, de pilda, s-o dea pe mana unora care altfel nu ar ajunge la banii publici.
• Cum comentati etichetele puse protestatarilor din Piata Universitatii de catre reprezentantii actualei puteri: viermi, mahala, cimpalaci, nevrotici?
• Inainte de a comenta, trebuie sa spun ca in astfel de situatii tot ce spui poate, si va fi folosit, impotriva ta. Iar Piata Universitatii este un fenomen care trebuie inteles chiar ss in conditiile perioadei imediat urmatoare prabusirii comunismului. Fenomen fata de care eu nu am resentimente, desi, atunci, Piata Universitatii reprezenta principala tribuna electorala a opozitiei, care ma contesta. Remarca mea, legata de "golani", nu privea Piata, in ansamblul sau, ci un grup de indivizi care s-au comportat violent fata de fortele de ordine. Am regretat-o, pentru ca a ingreunat dialogul nostru cu Piata. Dar noi am avut, totusi, dialog cu cei din Piata, pe diverse cai. Iar cerinte ale Pietei se vor regasi in constructia institutionala care a urmat alegerilor din 20 mai, in prevederi ale Constitutiei. Pentru ca si eu, si ceilalti politicieni, dincolo de reactiile de moment, am ascultat vocea oamenilor de acolo si am cautat sa tinem seama de cererile lor. Ma tem ca actuala guvernare nu vrea sa dialogheze cu Piata, nu vrea sa raspunda cererilor ei rezonabile, iar potopul de invective revarsat de lideri importanti ai PDL asupra protestatarilor denota dispret fata de oameni si fata de democratie.
• Sunteti de acord ca Pietei Universitatii sa i se confere statutul de agora civica?
• Nu cred ca exista motive intemeiate pentru a respinge o astfel de initiativa, desi inteleg ca a fost deja respinsa de consilierii municipali ai PDL. Mi se pare o aroganta impardonabila. Eu ii incurajez pe cei din PSD ca, daca USL va avea majoritatea in Consiliul General, sa reia votul imediat dupa alegeri si sa faca acest gest reparator.
• Ca fost presedinte, daca ati fi fost pus in situatia se afla acum Traian Basescu, ce ati fi facut?
• M-as fi asigurat ca rolul de arbitru in societate este functional. As fi consultat partidele politice, guvernul, societatea civila, as fi discutat cu reprezentanti ai Pietei. Si daca din discutii ar fi rezultat un posibil consens pe o serie de solutii, as fi avut grija ca acest consens sa se concretizeze in decizii ale Guvernului, in acte legislative, la nevoie. In orice caz nu m-as fi asezat pe pozitii de confruntare cu nimeni, as fi lasat deschise toate canalele de comunicare si toate optiunile.
(va urma)