Moshemordechai.ro: Programul de vizionare

N-am crezut niciodata ca o sa ajung sa scriu despre Remus Cernea. Ce naiba sa scrii? Despre ce naiba sa vorbesti? E ca si cum ai scrie despre lungimea, latimea si greutatea vidului. Un fel de scrutare a gaurii din gogoasa. Sunt, totusi, la varsta la care nici macar eu insumi nu ma mai pot surprinde; nici macar cand ajung sa scriu despre tot felul de caraghiosi.
Exista o categorie de fapturi capiate de nevoia disperata, absolut disperata, de a obtine putina atentie, de a palma un dram de bagare in seama, cu orice pret, prin orice mijloace. Personajele astea n-au simtul ridicolului, nu sunt stanjenite de evidenta inadecvarii, nu se simt invadate de jena atunci cand testeaza, cu devotata si indarjita hotarare, toate formele de expresie pe care le poate lua prostia. Fapturile despre care vorbesc au o singura chestie incapsulata in neuroni: programul de vizionare. Si ca sa fie bine inteles, e vorba despre programul dupa care se ofera ei vizionarii. Pentru ca datoria noastra, ca traitori in aceasta margine a geografiei, pe aceasta fasie a istoriei, e ca periodic sa ne rezervam timp pentru a observa ca aceste fapturi exista, respira, dorm, ragaie si cuvanteaza - cu o insistenta nicicum argumentabila rational. Remus Cernea face parte din categoria asta zoologica.
In mod normal, existenta sau inexistenta unui astfel de personaj nu are de ce ma/ne interesa. E treaba lui cum isi organizeaza viata, programul de nani, vizitele la frizeri si seria de repausuri care alcatuiesc biografia-i. Si e la fel de liber ca oricare dintre noi sa fie stupid, dar cu respectarea regulilor fizicii, chestiune asupra careia trebuie sa insist: mai mult de 24 de ore pe zi nu se poate, monser, chiar daca ai fost ales pe listele USL. Repet, am o natura rezonabil de toleranta, asa ca nu e treaba mea cum isi gestioneaza un astfel de personaj ridicolul. Cum domnul Cernea e foarte, foarte nou in campia muncii si nu are inca bine lamurite mecanismele dupa care functioneaza lucrurile aici, trebuie sa-i explic, foarte concis care e situatia, care sunt raporturile dintre noi si cum merge dracia. Deci, lucrurile stau asa, domnu’ Cernea: eu iti platesc leafa, adica sunt angajatorul dumitale. Dumneata esti salariatul meu. E simplu. Cantitatea asta de informatie poate fi procesata chiar si de o minte extrem de odihnita. Acum, raporturile dintre angajator si angajat stau astfel: eu iti spun ce sa faci si tu faci. E drept ca traim in Romania si pe aici functioneaza regula balamucului, dar in principiu lucrurile stau cam asa cum iti zic eu.
In cazul asta avem de a face cu o situatie usor atipica. Pentru ca eu, angajator, nu l-am angajat niciodata pe caraghiosul asta. M-am trezit cu el pe lista de salariati si asta e. Dar asta face parte din categoria conflictelor dintre codul muncii si democratie pe care n-o sa stam sa le discutam acum.
Bun. Pana aici totul simplu si clar, s-a inteles de la ce plecam. Din ’90 incoace, de la Bratianu Cartof, in Parlamentul Romaniei a fost cultivata cu osardie prezenta caraghiosilor de tot felul. Eu, angajator, cu alte cuvinte, m-am trezit pe lista de plata cu tot felul de Bula adusi acolo de erori de logica, prostia maselor si bancuri proaste ale destinului. E ok, ne-am obisnuit si cu asta. Acum ne luptam cu promotia 2012 de alde Bula. Personajul despre care vorbim face parte din categoria asta. A ajuns parlamentar intr-un context care a permis marirea septelului de parlamentari cu impresionante cantitati de Bula si Alinuta. Lucru greu de digerat, dar peste care s-ar putea trece. Inainte a mai lucrat intr-un loc. I-a fost consilier lui Ponta. Si vedeti cum e cu Ponta acum.
Sa revenim. De cateva zile faptura e framantata de chestii grave. Petrece ingrozitor de mult timp pe chat si pe Facebook si s-a decis sa-si foloseasca legitimatia de parlamentar pentru a deveni vocea pitigaiata a chatului in politica. Asa ca aduna teme de mai mare sau mai mic interes ( judece fiecare!), dar cu mare potential de tambalau si le foloseste pentru a-si aglomera programul de vizionare. Mai intai l-a deranjat la breton chestiunea finantarii cultelor religioase. Sigur, subiect relativ interesant, despre care toti au pareri pe Facebook, despre care chiar, la rigoare, putem discuta si serios, intr-o dupa-amiaza, daca ploua si nu putem iesi din casa. Subiectul exista, nu e esential, dar poate fi facut sa para important in lipsa de alte treburi, asa ca la o adica poate fi discutat la fel de bine ca oricare altul. Dar nu asta interesa genul de faptura despre care vorbim. Oamenii de constiinta dezbat idei, carturarii dezbat teze, oamenii cu o biografie dezbat experiente. Fapturile fac taraboi ca sa isi aglomereze programul de vizionare.
N-au trecut doua zile si tulburatul domn Cernea a abandonat chestiunea finantarii popilor - potentialul de balamuc fusese in intregime epuizat. Asa ca a gasit alt gaoz in care sa-si vare nasul: grava si acuta problema a nuntii la poponari. De ce? Pentru ca are potential de tambalau, aduce tarla de zevzeci la vizionare.
Acum sa ne intelegem. Nu ma intereseaza daca poponarii vor sa se insoare. Nici daca vor sa se marite. Nu-i treaba mea. Ii priveste. Subiect inchis. Pa. In acelasi timp nu cred ca a devenit biserica autoritatea suprema in materie de gauri - ca vad ca toti aduc argumente popesti in discutie. Biserica poa’ sa nu-i cunune daca nu e de acord si gata. Statul are treaba lui, nu are treaba cu popii si trebuie sa decida asupra chestiunii tinand seama de largul interes al societatii. Si ajunge, ca acum nu vorbim despre nunta la poponari. Deci s-a retinut. Nu ma intereseaza daca astia se marita sau nu. Subiectul asta nu e o urgenta pentru mine angajator. Nici saptamana asta, nici saptamana viitoare.
De ce si-a bagat nasul Cernea in chestia asta? N-am lamurit-o deja? Ca sa se bage in seama. Sa dea inca o data zalog umanitatii asupra existentei sale si asupra enormului ridicol in care se misca. Ori eu nu-i platesc leafa ca sa fie tabloidul de la bufetul Parlamentului. Repet, nu discutam fondul, subiectul casatoriei popo in sine, pentru ca nu ma intereseaza, de fapt, nici pe mine, nici pe Cernea. Pe el il intereseaza insa circul, pe mine nu. Iar leafa i-o platesc eu.
Acum, sigur, poate printre angajatorii lui Cernea exista si poponari care au nevoie de lobbyst. Atunci se poate proceda simplu. Cernea locuieste cu mamica, asa cum face orice politician inteligent, matur, independent si de mare rigoare intelectuala. Ia sa mearga el intr-o seara acasa, la mamica, impreuna cu iubitul sau, viitorul sot. Si sa zguduie arcurile de la dormeza toata noaptea. Iar in zori sa-i ceara consimtamantul mamicii ca sa se marite. Dupa aia sa vina la noi sa discutam si propunerea de lege.
Exista subiecte ( nu e cazul acum, totusi) serioase, grave, care daca trec prin maini nepotrivite capat o duhoare insuportabila. Patriotismul e nobil, nationalismul (intre niste limite) e prizabil. Cand insa subiectele astea incap in clontul unui Vadim sau Tokes, tot adevarul lor s-a prefacut in rahat.
Cu siguranta subiectele cu potential de tambalau nu se termina acum si faptura mai are multe ore de vizionare in proiect. Nu l-as fi bagat in seama pe Bula asta. E doar inca un caraghios din puhoiul care a umplut politica. L-a bagat in seama Ponta si asta spune multe. Personajul era benign. Ridicol, dar benign. Radeam de el, faceam caterinca si-l uitam. Asta pana acum. De cand ii platesc leafa si soferul, caraghiosul a devenit agresiv. Vrea mai multa bagare in seama. Si nu mai e in regula. Nu pentru ca subiectele cu care vrea sa se bage in seama nu exista. Nu pentru ca aceste subiecte nu ar trebui, la un moment sau altul, discutate, in mod responsabil, cu maxima cumpatare si bun-simt. Ci fiindca m-am saturat de tupeisti, de sferto-docti, caraghiosi si papitoi care confunda institutia Parlamentului cu arena circului personal, in care pot face pe saltimbancii doar pentru a se baga in seama. Si mai ales pentru ca inainte de a-ti da cu parerea despre felul in care trebuie randuita acea societate ar trebui sa fi facut ceva, oricat de putin, pentru acea societate, nu doar sa-i ceri mamicii bani de sosete si sa scrii cu spray-ul pe ziduri nastrusnicii. Iar daca vrei atentie cu orice pret... poftim! o primesti!
Un singur lucru m-a scos intotdeauna din sarite mai tare decat fanatismul religios: ateismul militant. Si mai adaug ca un singur lucru e mai suparator decat totalitarismul, sistemul in care se aude o singura voce: sistemul in care se trezesc behaind toti imbecilii.